Nici de data aceasta nu am reuşit să‑l convingem pe omul de afaceri român de origine israeliană Eli Davidai să vorbească oficial despre afacerile sale, despre investiţiile cele mai recente – şi sunt câteva – sau despre ce şi cât a pierdut în al treilea an de criză în ţările în care operează (în special, Statele Unite şi Europa).
În mediul local de business, rămâne antreprenorul de numele căruia este legată oficial aducerea brandurilor americane Pepsi (1991) şi Burger King (2008). În realitate, este unul dintre cei mai de anvergură oameni de afaceri locali, cu afaceri în IT, bunuri de larg consum, imobiliare, educaţie, media sau retail, şi totodată unul dintre cei mai inspiraţionali antreprenori pentru cei care l‑au cunoscut sau au lucrat cu el în ultimii 20 de ani.
La discuţia cu MONEY EXPRESS a venit relaxat, în blugi şi tricou. Regretă că nu reuşeşte să ajungă la ediţia de anul acesta a Festivalului Enescu, prins fiind cu călătoriile de business.
Dialogul trece însă rapid înspre business şi criza economică al cărei sfârşit nimeni nu pare să‑l întrevadă. Nici Davidai nu se hazardează, dar e sigur că pe termen mai lung criza aceasta va fi gestionată. Nu a intrat în panică în această perioadă, nu s‑a retras din nici o ţară în care activa, deşi admite, cu amărăciune vădită, că, deocamdată, nu mai există nici o plăcere în a face business.
E o cultură nouă, a supravieţuirii în afaceri, despre care nu are deloc vorbe frumoase. Mai mult ca niciodată, spune Davidai, este nevoie de lideri, atât în zona politicului, care joacă un rol major în toată această criză economică, cât şi în cea de business.
Chiar dacă instabilitatea e practic maximă şi nimeni nu mai poate prezice nimic, Davidai riscă o nouă profeţie, aşa cum a făcut‑o în urmă cu doi ani, în privinţa Greciei, Italiei şi Spaniei. Despre ce este vorba, în discuţia redată mai jos pe care discretul om de afaceri Davidai (57 de ani) a avut‑o cu MONEY EXPRESS.
MONEY EXPRESS: Cum vedeţi acest al treilea an de criză?
Eli Davidai: Sunt vremuri în care toată lumea a pierdut. Totul e impredictibil, e de necrezut. Pe fondul globalizării, nu mai există refugiu. Altfel spus, totul afectează totul, ceva care se întâmplă aici afectează şi acolo.
Se va găsi o ieşire din această criză?
Este o chestiune de timp, pe termenul lung va fi gestionată. Nu este posibil ca SUA să nu îşi poată răscumpăra datoria. Spre deosebire de zona euro, americanii pot printa bani şi răscumpăra. Efectul printării de bani e altă discuţie, dar la o adică îşi pot plăti datoria publică.
Toată lumea spune în zilele astea despre China că e puternică, dar are nevoie de exporturi, pentru că altfel ar avea mari probleme interne. Oricum are pe fondul creşterii consumului intern, standardul de viaţă continuă să crească, e o clasă de mijloc care, la fel, creşte. Au intern o piaţă care poate fi „per se“ o economie de sine stătătoare. Dar au nevoie de exporturi, care unde merg? Majoritatea în Statele Unite şi Europa. Dacă SUA se duc în jos, Chinei nu are cum să îi fie bine.
Pe de altă parte, economia chineză este conectată cu rezervele la dolarul american (are în vistierie peste 3.000 mld. dolari – n.r.), dar în ultimii ani s‑a orientat şi către euro (cam un sfert din rezerve – n.r.). Faptul că acum China cumpără eurobonduri şi o parte din datoriile americane nu înseamnă că va deveni proprietarul Europei în următorii ani. În anii ’80, japonezii cumpărau masiv afaceri americane şi lumea credea atunci că Japonia va ajunge să controleze SUA. Ei bine, unde e Japonia astăzi?
Cum îşi va rezolva zona euro problema imensă cu care se confruntă acum?
Nu pricep cum va rezolva, de pildă, inflaţia criza datoriilor în zona euro? Nu e ca în SUA, unde există o singură entitate care la o adică printează bani. Spania, Italia, care au datorii imense, nu pot printa bani. Fiecare ţară din Europa e o ţară suverană. De acum doi ani am zis că Grecia ar trebui să se deconecteze de la zona euro şi să se întoarcă la drahmă. Adică să se întoarcă la ceva ce pot controla. Pot relansa exporturile şi încet‑încet se pot însănătoşi.
Miza este şi una politică. M‑am întâlnit de curând cu un ministru grec şi mi‑a zis: „Suntem dispuşi să facem tot ceea ce este nevoie să facem, dar ştim clar că nu vom fi realeşi peste doi ani“. Vă întreb: câţi politicieni ştim că sunt de acord să nu fie aleşi?! Vreau să spun că acum e nevoie de adevăraţi lideri, care înţeleg că trebuie să ia decizii care nu le vor mai aduce încă un mandat prea curând. Ceea ce au de făcut grecii în materie de taxe, privatizări, legi noi etc. este teribil.
Într‑adevăr, problema sunt Spania şi Italia, nu Grecia. Contribuabilul german nu mai vrea să plătească şi pentru ele, prin urmare nu vor mai alege guverne care vor să le salveze. Şi tot acum doi ani am anticipat că marile ameninţări vin dinspre Italia şi Spania. De atunci, de pildă, se vedea clar că problema pensiilor era uriaşă în Italia. Citește tot articolul în MONEY EXPRESS
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
