Datoria globală a depășit 365.000 de miliarde de dolari după ce a crescut cu aproximativ 10.000 de miliarde de dolari numai în prima jumătate a anului, potrivit unui studiu al Institute of International Finance (IIF), citat de CNBC. Creșterea vine într-un moment în care costurile de finanțare rămân ridicate, iar guvernele marilor economii continuă să ruleze deficite importante.
Problema nu mai este doar dimensiunea datoriei, ci și prețul plătit pentru ea. Pe măsură ce datoriile vechi ajung la scadență și sunt refinanțate la randamente mai mari, dobânzile ocupă o parte tot mai importantă din bugetele publice.
Statele bogate intră în zona de risc
IIF atrage atenția în special asupra Statelor Unite, Japoniei, Franței și Marii Britanii. Sunt economii dezvoltate, cu acces larg la piețele financiare, dar care se confruntă simultan cu deficite bugetare persistente și cu creșterea cheltuielilor cu dobânzile.
Este o schimbare de perspectivă importantă. Problemele legate de acumularea rapidă a datoriei și de costurile de finanțare au fost asociate mult timp în special economiilor emergente. Acum, presiunea se vede tot mai clar și în statele dezvoltate.
Datele OECD arată aceeași tendință. Datoria obligațiunilor guvernamentale din țările OECD a ajuns la un nivel record de 61.000 de miliarde de dolari în 2025, față de 55.000 de miliarde în 2024, iar raportul datorie/PIB este estimat să urce la 85% în 2026.
Dobânzile devin o cheltuială uriașă
Economiile dezvoltate au plătit anul trecut peste 3.300 de miliarde de dolari numai pentru dobânzile aferente obligațiunilor guvernamentale tranzacționate internațional, potrivit datelor citate de IIF.
Dimensiunea sumei este relevantă prin comparație cu alte domenii în care statele și companiile investesc masiv. Cheltuielile pentru dobânzi au depășit, potrivit comparației IIF, investițiile globale în inteligență artificială, apărare sau energie curată.
Iar presiunea nu se va opri imediat. OECD estimează că, în 2026, guvernele și companiile vor împrumuta aproximativ 29.000 de miliarde de dolari de pe piețele de obligațiuni, cu 17% mai mult decât în 2024. O mare parte din bani nu finanțează cheltuieli noi, ci refinanțează datorii ajunse la scadență.
Datoria intră într-un cerc dificil
Problema este că dobânzile mai mari pot alimenta la rândul lor datoria.
Un guvern care are deja un deficit mare trebuie să se împrumute pentru a-l finanța. Dacă randamentele obligațiunilor cresc, costul noilor împrumuturi crește și el. O parte mai mare din buget se duce către plata dobânzilor, ceea ce lasă mai puțin spațiu pentru investiții, servicii publice sau măsuri anticiclice.
IIF avertizează că această dinamică are și o componentă politică. Presiunea electorală poate încuraja măsuri cu efect imediat, în timp ce reducerea datoriei și reformarea cheltuielilor produc rezultate mai lent.
Astfel poate apărea un cerc vicios: guvernele evită ajustările dificile, deficitele rămân ridicate, datoria crește, iar costurile de finanțare devin o problemă tot mai mare.
Sănătatea și pensiile complică ecuația
În spatele cifrelor se află și o problemă structurală. Îmbătrânirea populației pune presiune pe sistemele publice de pensii și de sănătate, în timp ce guvernele trebuie să finanțeze în paralel investiții în infrastructură, energie, apărare și tehnologii noi.
OECD avertizează că presiunile asupra finanțelor publice sunt amplificate de costurile mai mari ale împrumuturilor și de necesarul ridicat de refinanțare. În 2026, organizația estimează că impactul dobânzilor asupra raportului datorie/PIB în zona OECD va depăși efectul de reducere exercitat de inflație.
Mai mult, pentru a limita costul imediat al împrumuturilor, unele guverne au preferat să emită datorie pe perioade mai scurte. Strategia poate reduce temporar dobânda plătită, dar mărește riscul de refinanțare: datoria trebuie înlocuită mai repede, iar statul devine mai expus la schimbările condițiilor de pe piețele financiare.
FMI cere consolidare fiscală
Și Fondul Monetar Internațional a pus în centrul discuției problema consolidării fiscale.
Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, a cerut guvernelor să acorde prioritate reducerii nivelului datoriei și consolidării finanțelor publice, în paralel cu menținerea stabilității prețurilor.
Mesajul instituțiilor internaționale este, în esență, același: datoria ridicată poate fi gestionată atât timp cât există credibilitate fiscală, acces la finanțare și o economie suficient de solidă pentru a susține serviciul datoriei.
OECD: 29.000 de miliarde de dolari împrumuturi într-un singur an
Dimensiunea problemei se vede cel mai bine în necesarul de finanțare.
Guvernele și companiile sunt așteptate să atragă 29.000 de miliarde de dolari de pe piețele de obligațiuni în 2026. În cazul guvernelor OECD, aproximativ 78% din împrumuturile de pe piețe sunt destinate refinanțării datoriilor existente.
Nu este, prin urmare, vorba doar despre guverne care se împrumută pentru proiecte noi. O mare parte din banii atrași astăzi servesc la înlocuirea unor datorii contractate în trecut.
Aici se află una dintre vulnerabilitățile actualului sistem: dacă randamentele rămân ridicate suficient de mult timp, datoriile ieftine acumulate în perioada dobânzilor foarte mici sunt înlocuite treptat cu datorii mai scumpe.
Miza nu este doar reducerea datoriei
Instituțiile internaționale nu cer doar tăieri de cheltuieli. OECD indică și nevoia unor politici care să crească eficiența sectorului public, să consolideze veniturile și să creeze condițiile pentru creștere economică.
Pentru guverne, problema devine astfel una de echilibru: reducerea deficitelor fără blocarea investițiilor și a creșterii economice.
Datoria globală poate continua să crească atât timp cât economiile și veniturile cresc suficient de repede pentru a susține serviciul acesteia. Riscul apare atunci când dobânzile, deficitele și necesarul de refinanțare cresc mai repede decât capacitatea economiilor de a genera venituri.
Iar datele din 2026 arată că această presiune nu mai este o problemă rezervată economiilor fragile. A devenit una dintre marile provocări fiscale ale statelor dezvoltate.
