Europa încearcă să construiască o alternativă la combustibilul clasic pentru aviație, însă tocmai tehnologia considerată esențială pentru viitorul transportului aerian este încă departe de producția industrială. Un nou raport al Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA) arată că, deși Uniunea este pe drumul de a-și atinge obiectivul general privind combustibilii de aviație sustenabili, producția de combustibili sintetici, așa-numitul eSAF, rămâne în fază incipientă.
În 2025, furnizorii au livrat în aeroporturile UE 1,1 milioane de tone de SAF, reprezentând 2,8% din totalul combustibilului de aviație raportat. Cantitatea a fost de aproape șase ori mai mare decât în 2024 și a depășit ținta obligatorie de 2% pentru primul an al regulamentului ReFuelEU Aviation., scrie 2eu.brussels
Problema este că cea mai mare parte a acestui combustibil nu este sintetică.
SAF crește rapid, eSAF rămâne în urmă
SAF este categoria largă a combustibililor de aviație sustenabili. În ea intră biocombustibilii, dar și combustibilii sintetici produși cu ajutorul hidrogenului regenerabil și al carbonului captat.
În 2025, aproximativ 80% din SAF furnizat în UE a fost reprezentat de biocombustibili, în principal produși din ulei alimentar uzat. Pentru combustibilii sintetici, dezvoltarea este mult mai lentă. EASA arată că, până la momentul evaluării, nicio instalație de producție sintetică la scară mare nu ajunsese la decizia finală de investiție. În schimb, există aproximativ 50 de proiecte care așteaptă această decizie.
Diferența este esențială. Un proiect anunțat nu înseamnă o fabrică finanțată și nici combustibil disponibil. Decizia finală de investiție reprezintă momentul în care dezvoltatorul își asumă efectiv trecerea la construcție.
600.000 de tone pe hârtie
În scenariul EASA care include proiectele anunțate considerate credibile, capacitatea europeană de producție SAF până în 2030 ar putea ajunge la 5,5 milioane de tone, la care s-ar adăuga aproximativ 600.000 de tone de combustibili sintetici.
Aceasta este însă o proiecție, nu capacitate deja instalată.
EASA estimează separat că, dacă sunt luate în calcul numai capacitățile disponibile în prezent, producția europeană de SAF ar ajunge în 2030 la aproximativ 1,5 milioane de tone. Dacă sunt incluse instalațiile aflate în construcție și proiectele care au trecut de decizia finală de investiție, cifra urcă la 3,7 milioane de tone. Scenariul de 5,5 milioane de tone plus 600.000 de tone de combustibil sintetic include proiecte anunțate, dar care nu au ajuns încă la nivelul necesar pentru a garanta producția.
Prin urmare, faptul că UE este considerată „pe drumul cel bun” pentru obiectivul general de 6% SAF în 2030 nu înseamnă că aceeași concluzie este valabilă pentru eSAF.
De ce sunt atât de importante combustibilii sintetici
Regulamentul ReFuelEU Aviation prevede o componentă distinctă pentru combustibilii sintetici. Cota începe în 2030 și crește progresiv până la 35% în 2050. EASA indică pentru 2030 un sub-obiectiv de 0,7% pentru e-fuels.
Combustibilii sintetici sunt considerați importanți pentru decarbonizarea aviației deoarece pot fi produși pornind de la hidrogen regenerabil și carbon captat, fără să depindă de aceleași materii prime biologice ca SAF-ul convențional.
Dar tehnologia presupune investiții mari, energie regenerabilă abundentă și infrastructură industrială nouă. De aceea, proiectele sunt mai dificil de finanțat decât simpla utilizare a unor materii prime deja disponibile.
Europa încearcă să scoată fabricile din faza de proiect
Pentru a reduce acest risc, opt state membre – Austria, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Spania – au creat eSAF Early Movers Coalition.
Mecanismul urmărește să ofere producătorilor mai multă siguranță privind veniturile viitoare. Germania, Luxemburg și Austria pregătesc o licitație pilot cu două componente: una pentru cumpărarea eSAF de la producători și alta pentru revânzarea combustibilului către cumpărători. Comisia Europeană spune că mecanismul ar urma să ofere producătorilor vizibilitate mai mare asupra veniturilor pe termen lung și cumpărătorilor acces la contracte competitive.
Pentru licitația pilot sunt prevăzute peste 2,1 miliarde de euro. Banii reprezintă însă finanțarea disponibilă pentru mecanism, nu valoarea unor fabrici deja construite.
Prima fabrică demonstrează tehnologia, nu rezolvă necesarul
Europa are deja proiecte care demonstrează că producția de combustibili sintetici este posibilă.
În 2025 a fost pusă în funcțiune la Frankfurt instalația ERA ONE a companiei INERATEC, prima instalație europeană de demonstrație pentru combustibili sintetici. Capacitatea anunțată este de aproximativ 2.000 de tone de SAF pe an.
Este însă o diferență uriașă între câteva mii de tone produse într-o instalație demonstrativă și sute de mii de tone necesare pentru îndeplinirea obiectivelor europene.
EASA spune explicit că piața eSAF este încă într-un stadiu incipient, chiar dacă numărul proiectelor este în creștere.
Aviația are nevoie de combustibil, iar Europa are nevoie de investiții
Raportul EASA arată astfel o situație cu două viteze.
Pe de o parte, piața SAF se dezvoltă rapid. Cantitatea furnizată în UE a crescut de la 193.000 de tone în 2024 la 1,1 milioane de tone în 2025, iar combustibilii sustenabili au ajuns în 121 de aeroporturi din toate cele 27 de state membre.
Pe de altă parte, producția sintetică necesară pentru etapa următoare nu are încă baza industrială pe care o presupune regulamentul european.
Comisia estimează că pentru atingerea obiectivelor europene privind combustibilii regenerabili și cu emisii reduse pentru aviație și transportul maritim vor fi necesare investiții de aproximativ 100 de miliarde de euro până în 2035.
Europa are obiectivul. Acum trebuie să construiască fabricile
Datele EASA arată că problema nu mai este demonstrarea faptului că combustibilii sustenabili pot fi utilizați în aviație. Această etapă a fost depășită.
Problema este trecerea de la instalații pilot și proiecte anunțate la fabrici comerciale care pot produce constant volume mari.
Pentru SAF în ansamblu, Europa are motive să fie optimistă: producția crește, iar obiectivul de 6% pentru 2030 este considerat realizabil în scenariile actuale. Pentru combustibilii sintetici, însă, situația este diferită. Aproximativ 50 de proiecte așteaptă încă decizia finală de investiție, iar niciun proiect de mare capacitate nu ajunsese la această etapă în evaluarea EASA.
Așadar, Europa nu duce lipsă de planuri pentru combustibilul sintetic. Duce încă lipsă de fabrici care să transforme aceste planuri în combustibil pentru avioane.
