Germania urmărește cu atenție alegerile regionale de duminică din Saxonia-Anhalt, un scrutin care poate produce un moment fără precedent în istoria politică a Republicii Federale. Alternativa pentru Germania (AfD) conduce detașat în sondaje, iar dacă își transformă avantajul în voturi și reușește apoi să formeze un guvern, extrema dreaptă ar putea ajunge pentru prima dată la conducerea unui land german după 1945.
În acest land din fosta Germanie de Est, AfD este creditată cu aproximativ 40-43% din intențiile de vot, în timp ce conservatorii CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, se află la 22-24%. Diferența de aproape 20 de puncte explică de ce scrutinul a devenit o problemă politică națională, nu doar una regională.
Merz avertizează asupra riscurilor economice
Cancelarul Friedrich Merz a intervenit direct în campanie și le-a transmis alegătorilor din Saxonia-Anhalt că o eventuală victorie a AfD ar putea avea consecințe economice importante.
„Nu-mi pot imagina că investitorii internaționali ar dori să vină să inaugureze o nouă fabrică alături de un ministru-președinte din partea AfD”, a declarat cancelarul, avertizând asupra unor posibile „daune considerabile” pentru regiune.
Mesajul lui Merz este adresat unei regiuni care are nevoie de investiții și care încă resimte diferențele economice față de vestul Germaniei. Pentru CDU, miza este astfel dublă: păstrarea controlului asupra landului și demonstrarea faptului că strategia sa poate limita ascensiunea extremei drepte.
De ce este atât de puternică AfD în estul Germaniei
Succesul AfD nu poate fi explicat doar prin problema imigrației. În fostele landuri est-germane există un amestec de nemulțumiri economice, frustrări acumulate după reunificare și sentimentul că regiunea a rămas în urma vestului.
Șomajul, declinul unor industrii, plecarea tinerilor și schimbarea radicală a modului de viață după 1990 au alimentat, în anumite comunități, percepția că promisiunile reunificării nu s-au materializat pentru toată lumea în aceeași măsură.
Istoricul Nathalie Le Bouëdec consideră că există și un sentiment de nerecunoaștere în rândul unor foști est-germani, care percep că istoria și experiențele lor nu au fost suficient recunoscute de partea vestică a țării.
Saxonia-Anhalt este un exemplu relevant. Landul are aproximativ 2,1 milioane de locuitori, a pierdut populație după reunificare și are una dintre cele mai îmbătrânite populații din Germania. Mulți dintre cei care au plecat au fost tineri, ceea ce a accentuat problemele demografice ale regiunii.
AfD transformă nostalgia pentru RDG într-o armă electorală
Unul dintre personajele centrale ale campaniei este Ulrich Siegmund, candidatul AfD în vârstă de 30 de ani, devenit o vedetă a rețelelor sociale. Are aproximativ 500.000 de urmăritori pe Instagram și folosește un stil de campanie mult diferit de cel tradițional al politicii germane.
Siegmund a fost membru al partidului conservator înainte de a se alătura AfD în 2014. În campanie, apare frecvent în fotografii și videoclipuri, face selfie-uri și organizează sesiuni de autografe.
Un element aparte îl reprezintă folosirea simbolurilor asociate fostei RDG. La mitingurile sale apar uneori vechi steaguri est-germane, iar candidatul însuși a folosit o motocicletă Simson, un obiect devenit simbol al identității est-germane.
Este ceea ce germanii numesc „Ostalgie” – nostalgia față de anumite elemente ale vieții din fosta Germanie de Est. AfD încearcă astfel să transforme sentimentul de pierdere și frustrarea față de perioada de după reunificare într-un mesaj electoral contemporan.
Programul AfD merge însă mult dincolo de nostalgie
În spatele acestei imagini accesibile și foarte bine adaptate rețelelor sociale se află un program politic radical.
Siegmund promite măsuri dure împotriva imigrației și spune că, din prima zi a mandatului, ar începe expulzarea străinilor aflați ilegal în Saxonia-Anhalt.
Candidatul AfD s-a numărat și printre membrii partidului care au participat în 2023 la întâlnirea secretă de la Potsdam în care s-a discutat despre un proiect de „remigrare” în masă a străinilor și germanilor de origine străină. Dezvăluirea reuniunii de către presă a provocat un scandal major în Germania.
Pe agenda lui Siegmund se află și educația. El vrea să interzică afișarea oficială a steagului curcubeu în școli și să promoveze în schimb simbolurile naționale. Totodată, dorește eliminarea obligativității frecventării școlii, ceea ce ar facilita educația la domiciliu.
Candidatul dorește și modificarea programelor de istorie, pe care le consideră prea concentrate asupra vinovăției Germaniei pentru crimele perioadei naziste. Potrivit relatărilor citate în presa germană, unii dintre colaboratorii săi au avut legături cu zona radicală a extremei drepte.
Conservatorii încearcă să oprească ascensiunea
În fața lui Siegmund se află Sven Schulze, candidatul CDU, în vârstă de 47 de ani și șeful guvernului landului din martie.
Fost europarlamentar și ministru al Economiei, Schulze are un profil mult mai sobru decât adversarul său. Campania i-a fost însă complicată de nepopularitatea guvernului federal condus de Friedrich Merz.
Schulze încearcă să se prezinte drept alternativa pragmatică la AfD și insistă asupra dialogului direct cu alegătorii.
Problema pentru CDU este că, indiferent de performanța lui Schulze, diferența din sondaje este enormă.
AfD poate câștiga alegerile și totuși să nu ajungă la putere
Aici apare paradoxul scrutinului.
Chiar dacă AfD termină pe primul loc, partidul nu va conduce automat Saxonia-Anhalt. Sistemul electoral proporțional face dificilă obținerea unei majorități absolute, iar toate celelalte formațiuni importante au exclus până acum o coaliție cu extrema dreaptă.
Pragul electoral de 5% poate deveni însă decisiv. Dacă partide precum liberalii sau BSW nu reușesc să intre în parlamentul regional, voturile acordate formațiunilor rămase sub prag nu sunt luate în calcul la distribuirea mandatelor. În anumite configurații, acest lucru ar putea coborî pragul efectiv de care AfD are nevoie pentru majoritatea parlamentară.
Dacă nu obține majoritatea absolută, AfD ar avea nevoie de un partener. Iar aici intervine „cordonul sanitar” al partidelor germane, care au refuzat până acum să guverneze împreună cu formațiunea de extremă dreapta.
O alternativă ar fi un guvern minoritar condus de CDU, susținut punctual de alte partide. Un astfel de model a fost folosit în Turingia după alegerile din 2024 pentru a împiedica AfD, care câștigase scrutinul, să preia conducerea guvernului.
Un scor de 40% ar fi deja un cutremur
Indiferent de configurația guvernului care va rezulta, un rezultat al AfD de aproximativ 40% ar reprezenta un șoc politic pentru Germania.
Partidul a obținut deja rezultate spectaculoase în estul țării, iar la alegerile federale din 2025 candidata sa, Alice Weidel, s-a clasat pe locul al doilea. În numeroase circumscripții din fosta Germanie de Est, AfD a devenit prima forță politică.
O victorie în Saxonia-Anhalt ar transforma această ascensiune într-un moment simbolic: extrema dreaptă nu ar mai fi doar partidul care câștigă alegeri și obligă celelalte formațiuni să se coalizeze împotriva sa, ci ar fi foarte aproape de controlul efectiv al unui guvern regional.
Pentru Friedrich Merz, consecințele politice ar fi serioase. Cancelarul și-a propus să limiteze ascensiunea AfD printr-o politică mai dură privind imigrația și prin relansarea economiei germane. Un rezultat de peste 40% pentru extrema dreaptă într-un land important din est ar demonstra însă că strategia nu a reușit, cel puțin deocamdată, să recâștige electoratul pierdut.
O eventuală înfrângere a CDU ar alimenta și criticile interne la adresa cancelarului. Demisia lui Merz nu este considerată însă o perspectivă realistă în acest moment, în lipsa unui succesor credibil.
Pentru Germania, adevărata miză a scrutinului este astfel mai mare decât un simplu schimb de guvern la Magdeburg. Întrebarea este dacă AfD poate transforma nemulțumirea profundă din estul țării într-o victorie politică deplină. Iar dacă nu reușește de această dată să guverneze, un scor de 40% sau mai mult va arăta că problema pentru partidele tradiționale nu mai este ascensiunea extremei drepte, ci faptul că aceasta a devenit deja una dintre principalele forțe politice ale Germaniei.
