Uniunea Europeană este mai bine pregătită militar decât înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, dar nu există garanția că va reuși să atingă până în 2030 obiectivul de a fi pregătită pentru un război de mare intensitate. Curtea Europeană de Conturi avertizează că dependența de Statele Unite, fragmentarea sistemelor naționale de apărare și capacitatea limitată a industriei europene rămân obstacole majore.
„Atingerea pregătirii de apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare”, a declarat Marek Opioła, membru al Curții Europene de Conturi care a coordonat analiza. Potrivit acestuia, printre principalele probleme se numără sistemele naționale fragmentate, blocajele din industria de apărare și dependența în continuare de SUA.
Raportul arată însă că situația s-a îmbunătățit față de 2019. Statele membre au început să majoreze rapid bugetele militare, iar războiul din Ucraina a accelerat eforturile de dezvoltare a capacităților europene.
Cheltuielile pentru apărare au crescut cu 79%
Între 2020 și 2025, statele membre ale UE și-au majorat cheltuielile pentru apărare cu 79%. Creșterea reflectă atât deteriorarea mediului de securitate european, cât și presiunea de a îndeplini angajamentele asumate în cadrul NATO.
Totuși, banii suplimentari nu se transformă automat în capacități militare. Auditorii atrag atenția că sistemele naționale de apărare rămân puternic fragmentate, iar cooperarea dintre guvernele europene este insuficientă.
Această situație poate duce la suprapunerea unor proiecte și la cheltuieli care nu rezolvă neapărat lipsurile critice. În același timp, unele capacități importante rămân insuficiente.
Marek Opioła consideră că UE ar putea face progrese majore până în 2030 dacă va continua să crească semnificativ cheltuielile militare și va accelera producția de muniție.
Europa cumpără încă masiv armament din SUA
Una dintre cele mai importante vulnerabilități identificate de Curtea Europeană de Conturi este dependența de furnizorii din afara Uniunii.
Între februarie 2022 și iunie 2023, 78% din achizițiile de apărare realizate de guvernele UE au provenit din afara blocului comunitar. Statele Unite au reprezentat singure 63% din aceste achiziții, potrivit unui studiu citat în raport.
Creșterea importurilor americane după invazia Rusiei în Ucraina a fost explicată prin necesitatea de a obține rapid echipamente și capacități care nu erau disponibile în Europa.
Problema apare însă atunci când această soluție de urgență devine o dependență pe termen lung. Pentru ca UE să poată vorbi despre autonomie strategică, avertizează auditorii, dezvoltarea propriilor capacități industriale trebuie să țină pasul cu creșterea cheltuielilor.
„Cumpărați european” intră în conflict cu nevoia de arme imediat disponibile
UE încearcă să reducă dependența externă prin reguli care favorizează industria europeană în cadrul achizițiilor comune de apărare. Dar această politică intră uneori în conflict cu realitatea de pe câmpul de luptă.
Europa are nevoie de anumite echipamente într-un timp foarte scurt, iar industria europeană nu poate produce întotdeauna suficient de repede. În astfel de situații, importurile devin dificil de evitat.
Un caz actual este solicitarea Ucrainei de a utiliza împrumutul european de sprijin în valoare de 90 de miliarde de euro pentru achiziționarea unor rachete interceptoare Patriot fabricate în SUA. Kievul a cerut o derogare de la regulile europene privind achizițiile, deoarece acestea impun o pondere majoritar europeană pentru produsele finanțate prin mecanism.
Comisia Europeană a confirmat că solicitarea ar necesita o derogare, iar decizia urmează să fie luată de statele membre.
Auditorii europeni consideră că achiziționarea de echipamente din afara UE poate fi justificată atunci când există o nevoie urgentă. Problema este ca, în paralel, Europa să dezvolte propriile capacități pentru domeniile considerate critice.
Industria europeană trebuie să producă mai repede
Unul dintre obiectivele centrale ale noii politici europene de apărare este creșterea producției de muniție și a capacității industriale. Războiul din Ucraina a demonstrat cât de repede pot fi consumate stocurile într-un conflict de mare intensitate și cât de dificil este pentru industrie să le refacă.
UE și-a îndeplinit în noiembrie 2024 obiectivul de a furniza Ucrainei un milion de cartușe, însă cu opt luni întârziere față de termenul stabilit.
Pentru Curtea Europeană de Conturi, acest episod ilustrează problema mai largă a capacității de producție și a coordonării europene.
Fragmentarea industriei naționale complică suplimentar situația. Proiectele comune de anvergură pot întâmpina întârzieri sau blocaje atunci când statele și companiile implicate nu ajung la un acord privind împărțirea responsabilităților și controlul asupra programelor.
Obiectivul pentru 2030 este posibil, dar nu garantat
UE și-a stabilit obiectivul de a atinge nivelul de pregătire necesar pentru apărare până în 2030, după ce serviciile de informații au avertizat asupra posibilității ca Rusia să poată fi pregătită pentru un conflict de amploare în Europa în jurul acelui moment.
În viziunea auditorilor europeni, pregătirea înseamnă mai mult decât bugete militare mai mari. Ea presupune capacitatea de a susține independent un război de intensitate ridicată și un grad suficient de autonomie strategică.
UE a făcut progrese față de evaluarea precedentă, însă mai are de rezolvat probleme structurale: producția insuficientă, achizițiile fragmentate, cooperarea limitată între state și dependența de furnizori americani.
Concluzia raportului este, astfel, mai degrabă un avertisment decât o evaluare negativă a eforturilor europene. Europa cheltuiește mai mult și produce mai mult decât în urmă cu câțiva ani, dar ritmul schimbării trebuie să crească dacă obiectivul pentru 2030 este să devină o capacitate militară reală, nu doar o țintă politică.
