Pe 30 august 1997, acționarii Guinness și ai Grand Metropolitan au aprobat una dintre cele mai mari fuziuni din istoria industriei de consum din Marea Britanie. Tranzacția, evaluată la aproximativ 22 de miliarde de lire sterline, a dat naștere companiei Diageo, un colos care avea să controleze branduri precum Johnnie Walker, Smirnoff, Guinness și Baileys. Numele, o combinație inventată din latinescul "dies" (zi) și grecescul "geo" (lume), suna ciudat la vremea aceea. Astăzi este printre cele mai valoroase companii listate la Londra.
Doi giganți britanici care se temeau de viitor
La sfârșitul anilor '90, industria băuturilor trecea printr-o consolidare accelerată. Marile grupuri se temeau că, rămase singure, vor fi înghițite sau vor pierde teren în fața distribuitorilor globali. Guinness avea forța în whisky și băuturi spirtoase prin United Distillers, în timp ce Grand Metropolitan combina alimente (Pillsbury, Burger King) cu spirtoase (International Distillers & Vintners). Împreună, controlau un portofoliu greu de egalat.
Investitorii nu au primit vestea cu entuziasm imediat. Existau suprapuneri, mai ales pe piața de gin și vodcă, iar autoritățile de concurență din SUA și Europa au cerut vânzarea unor branduri, printre care Dewar's și Bombay gin, pentru a aproba tranzacția. Multi analiști se întrebau dacă un grup care vinde și hamburgeri, și whisky de lux are cu adevărat o logică strategică. Piața a avut dreptate să fie sceptică pe partea alimentară.
Cum s-a transformat Diageo într-o mașină de dividende
În anii care au urmat, Diageo a făcut exact ce trebuia. A renunțat la afacerea de alimente, vânzând Pillsbury și Burger King, și s-a concentrat exclusiv pe băuturi. Această focalizare a fost decizia care a definit compania. Johnnie Walker a devenit cel mai vândut whisky scoțian din lume, iar expunerea pe piețele emergente, mai ales Asia și America Latină, a adus creștere an de an.
