Pe 31 august 1998, indicele Dow Jones Industrial Average s-a prăbușit cu 512 puncte, adică aproape 6,4%, într-o singură ședință. A fost a doua cea mai mare cădere în puncte din istoria de până atunci, după colapsul din octombrie 1987. Toate câștigurile acumulate de piață de la începutul anului 1998 s-au evaporat în câteva ore. Panica venea din Est, unde Rusia tocmai își declarase efectiv incapacitatea de plată, iar rubla se prăbușea.
Când contagiunea rusească a ajuns la Wall Street
Vara lui 1998 părea, la suprafață, una liniștită pentru economia americană. Creșterea era solidă, șomajul scăzuse sub 5%, iar Fed menținea dobânda de referință la 5,5%. Dar sub această aparență, investitorii instituționali erau expuși masiv pe piețele emergente, iar prăbușirea din Rusia de pe 17 august a declanșat un lanț de vânzări forțate care s-a extins rapid.
Puțini își imaginau că problema unei economii relativ mici precum cea rusă putea zgudui bursa americană. Se înșelau. Fondurile speculative aveau poziții împrumutate uriașe, iar când garanțiile s-au evaporat, au fost obligate să vândă orice avea valoare, inclusiv acțiuni americane solide. Așa funcționează contagiunea. Nu prin logică economică, ci prin nevoia disperată de lichiditate. În aceeași perioadă, fondul Long-Term Capital Management se apropia de colaps, iar Fed avea să orchestreze un salvamare de 3,6 miliarde de dolari câteva săptămâni mai târziu.
Cum a rescris Fed regulile jocului
Căderea din 31 august a forțat Rezerva Federală condusă de Alan Greenspan să acționeze. În toamna lui 1998, Fed a tăiat dobânda de trei ori consecutiv, ceva ce nu se mai văzuse în afara unei recesiuni evidente. Mesajul transmis pieței a fost clar: banca centrală va interveni pentru a preveni prăbușirea sistemului financiar, chiar și când economia reală pare sănătoasă.
