Pe 17 septembrie 2019, ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Dobânda la operațiunile repo overnight, adică creditele garantate pe termen de o zi între bănci, a explodat de la aproximativ 2% până la 10% în câteva ore. Rezerva Federală de la New York a fost nevoită să injecteze 53 de miliarde de dolari în sistem pentru a readuce dobânzile sub control. Era prima intervenție de acest tip de la criza financiară din 2008.
Piața care ține lumea în funcțiune s-a blocat brusc
Piața repo nu apare la știri, dar fără ea nimic nu merge. Băncile, fondurile și dealerii își împrumută zilnic sute de miliarde peste noapte, folosind obligațiuni de stat drept garanție. E lubrifiantul sistemului financiar. În toamna lui 2019 economia americană părea sănătoasă, șomajul era sub 4%, iar Fed abia tăiase dobânda de politică monetară la intervalul 2%-2,25%. Nimic nu sugera o criză.
Și totuși, în acea dimineață de marți, cererea de cash a depășit brutal oferta. Coincidența a fost letală: companiile își plăteau taxele trimestriale, retrăgând bani din sistem, iar Trezoreria americană tocmai decontase o emisiune mare de obligațiuni. Investitorii au descoperit că rezervele bancare, reduse ani de zile prin programul de restrângere a bilanțului Fed, erau mult mai subțiri decât credea toată lumea. Băncile mari nu au vrut sau nu au putut să împrumute. Prețul banilor a sărit în aer.
Fed a redeschis robinetul pe care îl închisese cu greu
Intervenția din 17 septembrie nu a fost una singură. Fed a continuat să injecteze lichiditate zilnic săptămâni la rând, iar în octombrie a început să cumpere bonuri de trezorerie cu 60 de miliarde de dolari lunar. Oficial nu era relaxare cantitativă, dar bilanțul băncii centrale a crescut oricum cu sute de miliarde. Practic, epoca reducerii bilanțului se terminase, iar Fed a recunoscut că nu mai putea drena rezervele fără să rupă piața.




