Astăzi în istorie, 29 septembrie: Dow Jones cade 777 de puncte

La ora 13:30, pe 29 septembrie 2008, tablourile de vot din Camera Reprezentanților a Statelor Unite arătau ceva ce piețele nu anticipaseră: 228 de voturi împotrivă și doar 205 pentru. Planul de salvare de 700 de miliarde de dolari, cunoscut sub numele de TARP, tocmai fusese respins. În câteva minute, Dow Jones Industrial Average s-a prăbușit cu 777,68 de puncte, cea mai mare cădere în puncte dintr-o singură zi din istoria de până atunci. Aproximativ 1.200 de miliarde de dolari de valoare de piață s-au evaporat înainte de închiderea sesiunii.

Un sistem financiar care se dezintegra în direct

Contextul era deja apocaliptic. Lehman Brothers căzuse pe 15 septembrie. Merrill Lynch fusese înghițit de Bank of America. AIG primise o linie de urgență de la Fed de peste 85 de miliarde de dolari. Washington Mutual, cea mai mare economisire falimentară din istoria americană, tocmai fusese preluată de JPMorgan cu câteva zile înainte. Băncile refuzau să-și mai împrumute bani unele altora, iar dobânda LIBOR sărise la niveluri care spuneau totul despre panica din piața interbancară.

Secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, și președintele Fed, Ben Bernanke, ceruseră Congresului o intervenție rapidă. Documentul inițial avea trei pagini și acorda Trezoreriei puteri aproape nelimitate să cumpere active toxice. Mulți congresmeni republicani au refuzat din motive ideologice, alții pentru că alegerile din noiembrie erau aproape iar electoratul detesta ideea de a salva Wall Street-ul cu bani publici. Nimeni nu voia să fie cel care semnase cecul pentru bancherii care produseseră dezastrul.

Ce a urmat după panica de o zi

Prăbușirea a fost atât de violentă încât a schimbat calculul politic peste noapte. Patru zile mai târziu, pe 3 octombrie, o versiune revizuită și umflată la peste 450 de pagini a trecut prin Congres, iar președintele Bush a semnat-o în aceeași zi. TARP a devenit unul dintre cele mai controversate programe economice din istoria americană, dar și, paradoxal, unul dintre cele mai profitabile pentru stat. Din cele aproximativ 426 de miliarde efectiv distribuite, Trezoreria a recuperat până la urmă mai mult decât investise.

Lecția pentru piețe a fost brutală de clară. Când sistemul se sufocă, ezitarea costă mai mult decât acțiunea. Acea singură zi de vot ratat a demonstrat cât de repede se poate transforma o criză de lichiditate într-o criză de încredere totală.

Ce ne spune ziua aceea despre fragilitatea încrederii

Cred că marea greșeală a acelui vot nu a fost economică, ci psihologică. Congresul a subestimat cât de mult contează semnalul, nu doar substanța. Piețele nu au reacționat la cifre, ci la mesajul că nimeni nu deține volanul.

Pentru investitorul român lucrul acesta rămâne actual. BVB a resimțit criza din 2008 cu întârziere și cu o violență proprie, indicele BET pierzând peste 70% de la vârf. Când vine panica globală, o piață mică și cu lichiditate redusă nu are unde să se ascundă. Iar lecția din 29 septembrie 2008 este că deciziile luate sub presiune, sau ratate sub presiune, se plătesc în minute, nu în ani. Cine crede că instituțiile vor acționa mereu rațional și la timp ar face bine să-și amintească acea după-amiază.