Leul continuă să piardă teren în fața principalelor valute, într-un moment în care costul finanțării în lei rămâne ridicat. Cursul euro a urcat vineri la 5,2554 lei, de la 5,2513 lei în ședința precedentă, în timp ce dolarul, lira sterlină și francul elvețian s-au apreciat, la rândul lor, în raport cu moneda națională.
În paralel, piața monetară transmite un semnal de stabilitate, dar nu unul de relaxare. ROBOR la trei luni a stagnat la 5,84%, iar indicele la șase luni s-a menținut la 5,92%. Pentru milioane de români care au credite în lei legate de acești indicatori, stagnarea înseamnă că presiunea ratelor nu dispare.
Euro urcă la 5,2554 lei
Potrivit cursului de referință anunțat vineri de Banca Națională a României (BNR), euro a ajuns la 5,2554 lei, în creștere față de nivelul de 5,2513 lei consemnat joi.
Și celelalte valute importante au înregistrat creșteri. Dolarul american a urcat la 4,5584 lei, de la 4,5507 lei, în timp ce lira sterlină a ajuns la 6,1277 lei, comparativ cu 6,1236 lei în ziua precedentă.
Francul elvețian a crescut, la rândul său, la 5,6244 lei, de la 5,6221 lei.
Mișcarea este una de amploare redusă de la o zi la alta, însă tabloul general arată o presiune persistentă asupra monedei naționale. Pentru populație și companii, un leu mai slab înseamnă, în primul rând, costuri mai mari pentru bunurile și serviciile facturate în euro sau în dolari și pentru produsele importate.
ROBOR rămâne blocat la aproape 6%
În timp ce cursul valutar se mișcă în defavoarea leului, piața interbancară nu indică deocamdată o scădere a costului banilor.
ROBOR la trei luni, unul dintre cei mai urmăriți indicatori ai pieței monetare, a stagnat la 5,84%. ROBOR la șase luni s-a menținut la 5,92%.
ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile se împrumută între ele în lei. Evoluția sa este influențată în principal de nivelul lichidității din piață și de dobânzile stabilite de BNR.
Nivelul ROBOR este important în special pentru creditele în lei acordate înainte de 2019, ale căror dobânzi sunt calculate în funcție de acest indicator. Prin urmare, menținerea ROBOR la niveluri ridicate înseamnă că ratele acestor împrumuturi rămân sub presiune.
Cu alte cuvinte, pentru debitorii care au contracte legate de ROBOR, stagnarea nu este echivalentă cu o ieftinire a creditului. Ea înseamnă că dobânzile rămân, pentru moment, la același nivel ridicat.
IRCC scade ușor, dar nu schimbă radical situația
O evoluție ceva mai favorabilă se observă în cazul IRCC, indicele de referință utilizat pentru creditele acordate consumatorilor.
IRCC a coborât la 5,56%, de la 5,58%, pentru perioada 1 iulie – 30 septembrie 2026. Scăderea este însă marginală și nu schimbă fundamental costul creditării.
IRCC este calculat trimestrial pe baza dobânzilor medii zilnice din piața interbancară și este aplicat cu o întârziere de un trimestru față de perioada în care sunt colectate datele.
Această întârziere face ca reducerea dobânzilor din piața monetară să se transmită cu decalaj către ratele plătite de populație. De aceea, chiar dacă presiunile asupra dobânzilor încep să se reducă, efectul asupra ratelor lunare poate apărea abia după câteva luni.
Leul, prins între dobânzi ridicate și presiuni economice
Combinația dintre un curs valutar ușor ascendent și dobânzi care refuză să coboare rapid reflectă o perioadă în care economia românească rămâne vulnerabilă.
Pe de o parte, dobânzile ridicate sunt necesare pentru a ține sub control presiunile inflaționiste și pentru a menține atractivitatea plasamentelor în lei. Pe de altă parte, costul ridicat al banilor afectează creditarea, investițiile și consumul.
Pentru populație, efectul este direct: cei care au credite cu dobândă variabilă nu beneficiază încă de o reducere consistentă a ratelor, în timp ce deprecierea leului poate alimenta indirect prețurile produselor importate.
Pentru companii, un leu mai slab poate avea efecte mixte. Exportatorii pot beneficia de venituri mai mari în lei pentru încasările în valută, însă firmele dependente de importuri sau de finanțarea în valută sunt expuse unor costuri mai ridicate.
BNR, în fața unui echilibru dificil
Evoluția cursului și a dobânzilor pune Banca Națională într-o poziție delicată. O relaxare monetară prea rapidă ar putea pune presiune suplimentară pe leu și ar putea alimenta inflația, în timp ce menținerea unor dobânzi ridicate pentru o perioadă prea lungă apasă asupra economiei și asupra debitorilor.
Deocamdată, piața transmite un mesaj de așteptare. ROBOR stagnează, IRCC a coborât doar marginal, iar leul continuă să se miște ușor în jos față de principalele valute.
Pentru românii cu credite în lei, concluzia este simplă: dobânzile nu s-au ieftinit suficient pentru ca ratele să intre într-o perioadă clară de scădere, iar deprecierea leului menține presiunile asupra economiei.
În acest context, evoluția cursului euro și a dobânzilor BNR în următoarele luni va fi esențială pentru a vedea dacă România intră într-o etapă de relaxare financiară sau dacă presiunile asupra leului și asupra costului creditării vor continua.
