PNL a depus sesizare pe OUG 50 la Curtea Constituţională

Punctele de neconstituţionalitate invocate de cei de la PNL sunt cele susţinute şi de avocatul Silviu Adăscăliţei - reprezentant al clienţilor nemulţumiţi - şi au fost publicate de Money.ro în urmă cu o săptămână.

Potrivit motivării PNL, legea încalcă mai multe articole din Constituţie, precum şi principii consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Reluăm mai jos motivarea:

Motive de neconstituţionalitate extrinsecă

Potrivit art. 61 alin.(2) din Constituţia României, republicată, „Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor şi Senat.” Astfel, această normă constituţională consacră structura bicamerală a Parlamentului României. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr.472 din 22 aprilie 2008 că „dezbaterea parlamentara a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral”. Astfel, în conditiile în care acest amendament a fost depus doar la Camera Deputaţilor şi nu a fost depus şi la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul de lege se află în albia neconstituţionalităţii, întrucat se încalcă principiul bicameralismului, statuat în art. 61 alin. (2) coroborat cu art. 75 din Constituţie.

Pentru a întruni condiţiile de constituţionalitate, acest amendament ar fi trebuit depus şi la Senat, pentru ca această Cameră să aibă dreptul să se pronunţe asupra acestuia, aspect degajat din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, recte Decizia Curţii Constitutionale nr. 472/2008, Decizia Curţii Constitutionale nr. 1093/2008, Decizia Curţii Constitutionale nr. 710/2009.

Motive de neconstituţionalitate intrinsecă

Pe lângă încălcarea art. 61 alin. (2) din Constituţie, din economiaamendamentului, se constată încalcarea urmatoarelor articole din Constituţie:

art. 11 alin. (1) si (2) din Constituţie, potrivit căruia Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Totodată, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern;

Art. 20 alin.(2)  care statueaza că  ”Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

Art. 148 alin. (2) si (4) potrivit căruia, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Preşedintele Romaniei, Guvernul şi autoritatea judecatorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderarii şi din art. 148 alin.(2) [148 alin.(4)].

Astfel, amendamentul adoptat de Comisie încalcă art. 11 alin.(1) si (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţie prin raportare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi  art. 148 alin.(2) şi (4) din Constituţie prin raportare la dispoziţiile din tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii Europene a Uniunii Europene.

Atât CEDO cât şi CJUE au consacrat numeroase principii, care, în virtutea art. 11 alin. (1) si (2) coroborat cu art. 20 alin.(2) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, sunt obligatorii, însa care, sunt înfrânte prin textul adoptat de Comisia pentru buget, finanţe şi banci din Camera Deputaţilor:

Principiul efectului util al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit căruia textul Convenţiei consacră drepturi concrete şi efective, iar nu unele teoretice şi iluzorii;

Principiul democratic – consacrat în art. 6 alin. (1) din Tratatul de la Amsterdam care prevede că Uniunea Europeana se întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectarea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, precum şi ale statului de drept;

Principiul prioritatii dreptului comunitar, consacrat în art. 249 din Tratatul CE şi în art. în art. 148 alin. (2) din Constituţia României;

Principiul securităţii juridice, care poate fi comparat cu principiul legalităţii. Acest principiu priveşte claritatea, certitudinea şi previzibilitatea normei juridice;

Principiul încrederii legitime, care priveşte încredrea pe care trebuie să o aibă cetăţenii în menţinerea textelor în vigoare de către autorităţi. Acest principiu coincide cu principiul respectării drepturilor dobândite.

Având în vedere argumentele prezentate supra şi în condiţiile în care România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate [art. 1 alin. (3)], precum şi faptul că în Romania, respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie [art. 1 alin. (5)], textul OUG nr. 50/2010, recte art. 95 din OUG nr. 50/2010, încalcă flagrant normele constituţionale, prin raportare la principiile şi dispozitiile dreptului european al drepturilor omului, consacrate atat de CEDO, cât şi de Curtea de Justiţie de la Luxembourg.