Ce s-a întâmplat în România în 2024 începe să fie privit la Paris ca un posibil scenariu de criză pentru alegerile prezidențiale franceze din 2027. Presa franceză readuce în prim-plan anularea scrutinului românesc și avertizează asupra unei noi generații de operațiuni de influență atribuite unor rețele apropiate Kremlinului. Miza nu mai este doar câștigarea unui candidat, ci capacitatea de a compromite încrederea în întregul proces electoral.
România devine, la mai puțin de trei ani de la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, un caz de studiu pentru Franța.
Cotidianul Le Parisien readuce în atenție scrutinul românesc într-un amplu dosar dedicat manipulării electorale și ingerințelor străine și îl prezintă drept un „simbol al ingerințelor ruse”.
Avertismentul este cu atât mai important cu cât Franța intră deja în perioada de pregătire a alegerilor prezidențiale din 2027, iar mai mulți potențiali candidați au devenit ținte ale unor operațiuni de dezinformare atribuite unor rețele apropiate Kremlinului.
România a arătat cât de repede poate fi răsturnată o campanie
Le Parisien reconstituie ascensiunea spectaculoasă a lui Călin Georgescu în toamna lui 2024.
Cu aproximativ patru săptămâni înaintea primului tur, candidatul era cotat în sondaje cu mai puțin de 1%. Cu trei zile înaintea scrutinului ajunsese la 10,6%.
Pe 24 noiembrie 2024, Georgescu obținea aproximativ 23% din voturi și se clasa pe primul loc.
Pentru publicația franceză, una dintre lecțiile esențiale ale cazului românesc este viteza cu care o campanie electorală poate fi transformată de rețelele sociale.
TikTok a avut un rol central în promovarea masivă a mesajelor lui Georgescu, în timp ce autoritățile române au identificat ulterior elemente ale unei operațiuni coordonate de influență și manipulare.
Dar adevărata explozie a crizei a venit după vot.
România a ajuns în situația-limită: anularea alegerilor
Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a anulat întregul proces electoral prezidențial.
Decizia a venit după declasificarea unor documente prezentate în CSAT, care indicau existența unei campanii online coordonate și utilizarea unor mecanisme netransparente de promovare.
Pentru România, a fost o situație fără precedent în istoria recentă.
Pentru Franța, însă, consecința care interesează cel mai mult este alta: ce se întâmplă cu o societate atunci când o parte a populației ajunge să creadă că alegerile i-au fost furate?
Exact această reacție este scoasă în evidență de Le Parisien.
O operațiune de influență nu trebuie să convingă majoritatea alegătorilor pentru a provoca o criză. Poate fi suficient să amplifice artificial un candidat, să fragmenteze spațiul informațional și să genereze suspiciuni asupra instituțiilor electorale.
Iar dacă scrutinul este ulterior anulat, suspiciunea poate deveni și mai puternică.
De la București la Paris
Franța privește acum către România într-un moment în care propriul său scrutin prezidențial începe deja să fie vizat de operațiuni de influență.
Le Parisien menționează atacuri și campanii de destabilizare care i-au vizat pe potențiali candidați precum Édouard Philippe, Raphaël Glucksmann și Gabriel Attal.
În aceste operațiuni ar fi fost utilizate conturi false, videoclipuri manipulate, materiale atribuite în mod fraudulos unor publicații cunoscute și conținut destinat compromiterii imaginii politicienilor.
În centrul acestor operațiuni apar rețele precum Storm-1516 și Matriochka, despre care autoritățile și serviciile occidentale au avertizat în repetate rânduri.
Mesajul transmis de presa franceză este simplu: ceea ce România a experimentat în 2024 nu trebuie tratat ca un episod izolat.
„Ne așteptam, dar începe cam devreme”
Una dintre concluziile care dau tonul materialului este tocmai această surpriză: operațiunile de influență au început înainte ca Franța să intre propriu-zis în campania prezidențială.
„Ne așteptam, dar începe cam devreme”, este ideea prezentată de Le Parisien.
Iar acest „prea devreme” poate fi, paradoxal, una dintre cele mai importante arme împotriva fenomenului.
Franța are timp să identifice rețelele, să avertizeze publicul, să testeze mecanismele de protecție și să pregătească partidele și instituțiile pentru o campanie electorală în care manipularea digitală poate deveni o armă politică.
Lecția cea mai dură: nu trebuie să câștigi alegerile ca să le destabilizezi
Cazul românesc oferă o lecție pe care Franța încearcă acum să o internalizeze.
Un actor străin nu trebuie neapărat să determine milioane de oameni să voteze pentru candidatul pe care îl susține.
Este suficient să influențeze suficient de mult spațiul informațional pentru a produce trei efecte: să supraalimenteze un candidat, să distrugă încrederea în adversari și să creeze suspiciuni asupra instituțiilor electorale.
Din acest punct de vedere, succesul unei operațiuni de influență nu se măsoară doar în numărul de voturi obținute de un anumit candidat.
Se poate măsura și în numărul de oameni care, după alegeri, nu mai cred în rezultatul acestora.
Iar România a trecut deja prin această situație.
Franța își pregătește apărarea
Pentru Paris, avertismentul este cu atât mai serios cu cât scrutinul din 2027 se va desfășura într-un climat politic puternic polarizat.
Șeful Viginum, serviciul francez responsabil de identificarea ingerințelor digitale străine, afirmă că, începând din 2021, niciun scrutin organizat în Franța nu a fost complet ferit de asemenea tentative.
Prin urmare, România nu mai este doar povestea unei crize electorale din 2024.
Este scenariul pe care Franța încearcă să îl oprească înainte de 2027.
Iar întrebarea esențială pentru Paris nu este doar cine va câștiga următoarele alegeri prezidențiale.
Este dacă francezii vor mai avea încredere în rezultatul lor atunci când urnele se vor închide.
