Aproape unul din patru tineri români cu vârste între 18 și 24 de ani nu muncește și nu urmează nicio formă de educație sau pregătire profesională. România avea în 2025 o rată de 23% a tinerilor aflați în această situație, cu 9 puncte procentuale peste media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), de 14%, potrivit raportului „Education at a Glance 2026”.
Este una dintre cele mai importante vulnerabilități ale pieței muncii românești. Iar cifra trebuie înțeleasă corect: un tânăr NEET nu este automat șomer.
Ce înseamnă, de fapt, NEET
NEET este acronimul pentru „Not in Employment, Education or Training” și desemnează tinerii care nu au un loc de muncă și, în același timp, nu urmează o formă de educație sau de formare profesională.
Categoria este mai largă decât cea a șomerilor. Un tânăr poate fi NEET și șomer dacă își caută activ un loc de muncă și este disponibil să înceapă lucrul. Dar poate fi NEET și fără să fie șomer, de exemplu dacă nu lucrează, nu studiază și nici nu caută activ un loc de muncă.
Diferența este importantă pentru interpretarea statisticii de 23%. Cifra nu înseamnă că aproape un sfert dintre tinerii români de 18-24 de ani sunt șomeri. Înseamnă că aproape unul din patru este în afara ambelor trasee care duc, în mod normal, spre integrarea profesională: educația și munca.
OCDE consideră categoria NEET o preocupare importantă de politici publice, deoarece perioadele lungi de inactivitate la începutul vieții profesionale pot afecta ulterior parcursul socio-economic al tinerilor.
România este mult peste media OCDE
În 2025, 23% dintre tinerii români cu vârste între 18 și 24 de ani erau NEET, față de 14% în medie în țările OCDE.
Diferența de nouă puncte procentuale arată dimensiunea problemei pentru România. Într-o perioadă în care populația activă este deja afectată de îmbătrânire și emigrație, o proporție atât de ridicată a tinerilor care nu sunt nici la școală, nici în muncă reprezintă o problemă pentru viitorul pieței muncii.
Nu toți acești tineri se află în aceeași situație. Unii își caută un loc de muncă, alții au renunțat să mai caute, iar alții se află într-o perioadă de tranziție între școală și muncă. Statistic, însă, toți intră în categoria NEET atât timp cât nu sunt încadrați în muncă și nu participă la educație sau formare.
România are mai puțini absolvenți de facultate decât media OCDE
Raportul arată și o altă diferență importantă între România și media OCDE.
La nivelul OCDE, 43% dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani au o calificare universitară. În România, proporția este de numai 19%.
În schimb, 56% dintre adulții români din această grupă de vârstă au studii liceale sau postliceale, peste media OCDE de 39%.
Datele arată astfel un profil educațional diferit: România are o pondere ridicată a populației cu studii secundare, dar rămâne mult în urmă în ceea ce privește calificările universitare.
Totuși, generațiile mai tinere sunt mai bine reprezentate în învățământul superior. În paralel, calificările profesionale de nivel liceal pierd teren: 59% dintre românii cu vârste între 55 și 64 de ani aveau în 2025 o astfel de calificare, față de 45% dintre cei cu vârste între 25 și 34 de ani.
Studiile superioare reduc riscul de șomaj
Una dintre cele mai clare concluzii ale raportului este legătura dintre nivelul de educație și situația pe piața muncii.
În România, rata șomajului în rândul tinerilor adulți cu studii superioare a coborât de la 6% în 2015 la 3% în 2025. În țările OCDE pentru care există date comparabile, media a scăzut de la 7% la 5%.
Aici apare o distincție importantă față de indicatorul NEET. Rata șomajului măsoară persoanele fără loc de muncă care caută activ unul și sunt disponibile să lucreze. Rata NEET măsoară un grup mai larg de tineri aflați în afara muncii și educației, indiferent dacă aceștia caută sau nu un loc de muncă.
De aceea, cele două statistici nu pot fi confundate și nici comparate ca și cum ar măsura același fenomen.
Educația se vede și în salarii
Importanța calificărilor superioare se reflectă și în venituri.
În România, persoanele care lucrează cu normă întreagă pe parcursul întregului an și al căror cel mai înalt nivel de educație este învățământul liceal de tip teoretic câștigă cu 11% mai puțin decât media națională.
Pentru cei cu studii liceale de tip vocațional, diferența este de 8%, iar pentru persoanele cu un nivel de educație inferior celui liceal ajunge la 18%.
La nivelul OCDE, diferențele sunt și mai mari: 13% pentru nivelul liceal teoretic, 17% pentru cel vocațional și 31% pentru nivelul inferior celui liceal.
Interesant este că, în România, lucrătorii cu studii liceale vocaționale au un decalaj salarial mai mic față de media națională decât cei cu studii liceale teoretice. Este un tipar diferit de media OCDE și arată importanța pe care o pot avea calificările practice pe piața muncii.
Diploma universitară contează și pentru munca de acasă
Diferențele dintre nivelurile de educație apar și în modul în care oamenii lucrează.
În România, 10% dintre lucrătorii cu studii superioare lucrează de acasă, ocazional sau în mod obișnuit, față de numai 2% dintre cei cu studii liceale sau postliceale.
La nivelul OCDE, diferența este mult mai mare: 42% dintre lucrătorii cu studii superioare declară că lucrează de acasă, comparativ cu 18% dintre cei cu studii liceale sau postliceale.
Explicația ține în mare măsură de tipul locurilor de muncă. Activitățile care pot fi desfășurate de la distanță sunt concentrate în special în ocupații care presupun niveluri mai ridicate de calificare.
Problema începe înainte de intrarea pe piața muncii
Fenomenul NEET este strâns legat de tranziția de la școală la muncă. Dacă un tânăr abandonează educația și nu reușește să intre apoi pe piața muncii, perioada de inactivitate poate deveni dificil de recuperat.
În 2024, 17% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani părăsiseră școala înainte de finalizarea învățământului secundar superior. OCDE arată că doar 48% dintre persoanele de 25-34 de ani fără o calificare de nivel liceal sunt angajate, față de 79% dintre cele care au cel puțin acest nivel de educație.
Problema este astfel una de tranziție: pentru o parte importantă dintre tineri, ieșirea din școală nu este urmată nici de intrarea în câmpul muncii.
Aproape un sfert dintre tineri, în afara educației și muncii
Cifra de 23% trebuie privită, așadar, dincolo de statistica șomajului.
Un șomer poate reveni relativ rapid în activitate dacă găsește un loc de muncă. Un tânăr care a ieșit simultan din educație și din piața muncii poate avea nevoie de un sprijin mai complex: formare, calificare, consiliere profesională sau măsuri care să-l ajute să intre pentru prima dată pe piața muncii.
De aceea, reducerea ratei NEET este o problemă diferită de simpla reducere a șomajului.
Pentru România, miza este cu atât mai mare cu cât numărul persoanelor disponibile pentru muncă este afectat deja de schimbările demografice și de migrație. Fiecare generație de tineri care rămâne o perioadă îndelungată în afara educației și a muncii înseamnă mai puțini oameni care intră în circuitul economic și contribuie ulterior la finanțarea sistemelor publice.
Raportul OCDE arată astfel două realități care se întâlnesc în România: educația, în special calificările superioare, oferă un avantaj clar pe piața muncii, în timp ce o parte importantă a tinerilor nu ajunge nici măcar la etapa în care să poată valorifica acest avantaj.
Cele 23 de procente de tineri NEET nu reprezintă, prin urmare, 23% șomeri. Sunt aproape un sfert dintre tinerii de 18-24 de ani aflați în afara simultan a muncii, educației și formării profesionale. Iar pentru o economie care va avea nevoie de tot mai mulți oameni activi, problema începe cu mult înainte de primul loc de muncă.
