România a ajuns într-o situație paradoxală pe piața internațională a datoriei: riscurile fiscale și criza politică țin randamentele obligațiunilor la niveluri foarte ridicate, dar tocmai aceste randamente atrag investitori dispuși să își asume riscul.
Potrivit Bloomberg, traderii tratează obligațiunile românești drept singura datorie suverană din Uniunea Europeană asociată cu un profil de risc de tip „junk”, în timp ce randamentele oferite de București devin tot mai tentante pentru investitorii care caută venituri ridicate.
România plătește una dintre cele mai mari dobânzi din Europa
Randamentul obligațiunilor românești pe doi ani se situa în jurul nivelului de 6,5%. Datele de piață indică un randament de 6,52% la 11 septembrie, iar acesta a urcat ulterior la 6,60% pe 15 septembrie.
Nivelul este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană și reflectă prima de risc pe care investitorii o cer pentru a finanța statul român.
În același timp, costul protejării împotriva unui eventual risc de neplată a datoriei României este, potrivit Bloomberg, cel mai ridicat dintre cele peste 60 de state suverane cu rating de investiții urmărite de agenția de știri.
Investitorii văd însă și o oportunitate
Deși România este percepută ca o piață riscantă, investitorii nu fug de datoria românească.
Dimpotrivă, randamentele ridicate reprezintă principala atracție. Bloomberg arată că investitorii urmăresc reducerea deficitului bugetar din acest an și încearcă să anticipeze dacă Bucureștiul va reuși să continue consolidarea fiscală în 2027.
Dacă noul guvern va prezenta un buget riguros pentru anul viitor și va evita deteriorarea situației fiscale, unii investitori consideră că obligațiunile românești ar putea avea loc de apreciere.
Cu alte cuvinte, piața nu pariază doar pe dobânda mare. O parte dintre investitori pariază și pe faptul că România își poate reduce riscul fiscal, ceea ce ar permite ulterior scăderea randamentelor și creșterea valorii obligațiunilor deja cumpărate.
România, între risc și oportunitate
Problema este că randamentul mare nu apare întâmplător. El este recompensa cerută de piață pentru riscurile asumate.
Criza politică prelungită de la București, deficitul bugetar ridicat și incertitudinea privind politica fiscală mențin presiunea asupra costurilor de finanțare. România trebuie să convingă piețele că reducerea deficitului nu este doar temporară, ci poate continua și în anii următori.
În acest context, fiecare semnal privind bugetul pentru 2027 poate avea un impact important asupra obligațiunilor românești.
Cât plătește România pentru bani
Randamentele ridicate se traduc, în cele din urmă, în costuri mai mari pentru stat. Cu cât investitorii cer dobânzi mai mari pentru a cumpăra titluri de stat, cu atât refinanțarea datoriei și împrumuturile noi devin mai scumpe pentru buget.
Pe de altă parte, pentru investitori, aceeași dobândă ridicată poate reprezenta o oportunitate dacă situația fiscală se îmbunătățește.
Datele recente arată cât de mare este interesul populației pentru randamentele oferite de stat: în septembrie, Ministerul Finanțelor a oferit dobânzi neimpozabile de până la 7,5% la obligațiunile Fidelis în lei, iar programul Tezaur a venit cu dobânzi de până la 7,15%.
Pariul pe 2027
Pentru piețele financiare, următoarea bornă importantă este bugetul României pentru 2027.
Un plan fiscal credibil, care să confirme reducerea deficitului, ar putea schimba percepția asupra riscului românesc și ar putea susține obligațiunile. În schimb, o nouă deteriorare a finanțelor publice sau prelungirea blocajului politic ar menține presiunea asupra randamentelor.
Deocamdată, România rămâne o anomalie în Uniunea Europeană: este considerată de piață cea mai riscantă datorie suverană din bloc, dar oferă în același timp randamente suficient de mari pentru ca investitorii să accepte riscul.
Este exact combinația care transformă datoria românească într-un pariu: risc ridicat acum, în schimbul posibilității unor câștiguri importante dacă Bucureștiul reușește să-și repare finanțele publice.
