Românii sunt tot mai obișnuiți cu plățile cu cardul, internet bankingul și serviciile financiare online, urmăresc promoțiile și încearcă să economisească. Când vine însă vorba despre dobânda compusă, inflație, obligațiuni sau relația dintre risc și randament, România ajunge pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cunoștințe financiare de bază. Paradoxul este că românii folosesc tot mai mult instrumentele financiare moderne, dar nu înțeleg întotdeauna mecanismele din spatele lor.
Rezultatele celui mai recent Flash Eurobarometru privind alfabetizarea financiară în Uniunea Europeană arată o vulnerabilitate importantă a consumatorilor români. Nu este vorba doar despre capacitatea de a răspunde corect la câteva întrebări despre economie, ci despre modul în care oamenii iau decizii care le afectează direct bugetul: ce credit contractează, unde își păstrează economiile, dacă investesc, cum evaluează un risc financiar sau cât de bine se pregătesc pentru cheltuieli neprevăzute.
România, ultima în UE la cunoștințe financiare
Flash Eurobarometrul 525 analizează două componente ale alfabetizării financiare: cunoștințele financiare și comportamentul financiar.
Prima presupune înțelegerea unor concepte precum inflația, dobânda compusă, riscul și randamentul sau diversificarea investițiilor. Cea de-a doua urmărește comportamente concrete, precum monitorizarea cheltuielilor, economisirea, capacitatea de a face față unor cheltuieli neprevăzute și utilizarea serviciilor financiare digitale.
La nivel european, doar 18% dintre cetățeni au un nivel ridicat de alfabetizare financiară, în timp ce 64% au un nivel mediu, iar 18% un nivel redus.
România se află însă la coada clasamentului în ceea ce privește cunoștințele financiare.
Datele prezentate în materialele campaniei arată că doar 39% dintre români au răspuns corect la întrebarea privind dobânda compusă, în timp ce numai 14% au identificat corect relația dintre dobânzi și prețurile obligațiunilor.
Diferența este importantă deoarece aceste concepte nu sunt doar teorii economice. Ele influențează direct economiile, creditele și investițiile populației.
Un paradox: știm să folosim aplicația, dar nu știm ce se întâmplă cu banii
România oferă, în același timp, un paradox interesant.
Românii utilizează pe scară largă instrumentele financiare digitale. Aproximativ 80% folosesc internet bankingul, peste media europeană de 77%.
În plus, 46% declară că au încredere în consultanții financiari, față de o medie de 38% în Uniunea Europeană.
Cu alte cuvinte, românii au învățat să folosească infrastructura financiară modernă. Pot face plăți de pe telefon, își pot verifica soldul, pot transfera bani instant sau pot cumpăra online.
Problema apare atunci când trebuie să înțeleagă costul sau efectul pe termen lung al unei decizii financiare.
Poți deschide un depozit bancar fără să verifici dacă dobânda oferită depășește inflația. Poți contracta un credit fără să analizezi suficient costul total. Poți cumpăra un instrument financiar pentru că „randamentul este mare”, fără să înțelegi riscul pe care îl presupune.
Tehnologia a făcut operațiunile financiare mai simple. Nu a făcut însă automat și deciziile financiare mai bune.
Inflația: aceeași sumă de bani, mai puțină putere de cumpărare
Unul dintre cele mai importante concepte pe care un consumator trebuie să le înțeleagă este inflația.
Dacă o persoană păstrează 10.000 de lei timp de mai mulți ani, suma nominală rămâne 10.000 de lei. Problema este că acei bani pot cumpăra din ce în ce mai puține produse și servicii.
De aceea, atunci când cineva spune că „își ține economiile în siguranță”, întrebarea nu este doar dacă suma este nominal în siguranță, ci și dacă își păstrează puterea de cumpărare.
Într-un context cu inflație ridicată, economisirea fără o strategie de protejare a valorii banilor poate însemna o pierdere reală, chiar dacă soldul contului nu scade.
Dobânda compusă poate lucra pentru tine sau împotriva ta
Un alt concept esențial este dobânda compusă.
Mecanismul este simplu: dobânda obținută se adaugă sumei inițiale, iar ulterior dobânda se calculează și asupra câștigului acumulat.
Pe perioade lungi, diferența poate deveni semnificativă. Cu cât banii sunt investiți sau economisiți mai mult timp, cu atât efectul acumulării poate deveni mai important.
Același principiu trebuie înțeles însă și atunci când vorbim despre datorii. În anumite situații, acumularea dobânzilor și costurilor poate face ca o datorie să crească mult mai rapid decât anticipează debitorul.
De aceea, alfabetizarea financiară nu înseamnă doar să știi cum să faci bani, ci și să înțelegi cum pot crește costurile unei datorii.
Randament mare înseamnă, de regulă, și risc mai mare
O altă vulnerabilitate apare în zona investițiilor.
În mediul online sunt promovate frecvent oportunități care promit câștiguri rapide, randamente foarte mari sau chiar profituri prezentate drept garantate.
Un investitor care înțelege relația dintre risc și randament va privi astfel de promisiuni cu mai multă prudență.
În general, un randament potențial mai mare vine la pachet cu un risc mai mare. Nu există o regulă universală prin care un câștig foarte mare să poată fi obținut fără niciun risc.
Înțelegerea acestui principiu poate face diferența dintre o investiție analizată și o decizie luată pe baza unei reclame, a unui influencer sau a unei promisiuni de îmbogățire rapidă.
Ce îi poate costa lipsa alfabetizării financiare
Problema nu este că un om nu știe definiția exactă a unui termen economic.
Problema apare atunci când lipsa acestei cunoașteri se transformă într-o decizie financiară greșită.
Un nivel redus de alfabetizare financiară poate contribui la alegerea unui credit nepotrivit, la pierderea treptată a puterii de cumpărare a economiilor, la investiții în produse al căror mecanism nu este înțeles sau la o vulnerabilitate mai mare în fața fraudelor financiare.
Într-o economie în care serviciile financiare devin tot mai sofisticate, această problemă devine și mai importantă.
Aplicația bancară poate face un transfer în câteva secunde. Un credit poate fi accesat aproape instantaneu. O investiție poate fi cumpărată de pe telefon. Tocmai această ușurință poate face ca decizia să fie luată înainte ca utilizatorul să înțeleagă implicațiile ei.
Alfabetizarea financiară nu înseamnă să fii economist
Un consumator nu trebuie să devină economist pentru a lua decizii financiare mai bune.
Trebuie să știe însă să pună câteva întrebări elementare: Cât mă costă în total? Care este dobânda reală? Ce se întâmplă cu banii mei dacă inflația rămâne ridicată? Ce risc îmi asum? Ce se întâmplă în scenariul negativ? Este randamentul garantat sau doar estimat?
Aceste întrebări pot fi mai importante decât capacitatea de a utiliza o aplicație bancară sofisticată.
România are o problemă de educație, nu de acces la tehnologie
Datele Eurobarometrului arată astfel o situație paradoxală: România nu este neapărat în urmă în ceea ce privește utilizarea instrumentelor financiare digitale, dar rămâne în urmă la înțelegerea mecanismelor financiare.
Românii folosesc cardurile, aplicațiile bancare și plățile online. Urmăresc prețurile și promoțiile și încearcă să economisească. Dar atunci când trebuie să explice ce înseamnă dobânda compusă, cum erodează inflația economiile sau de ce un randament mai mare presupune, de regulă, un risc mai mare, apar dificultățile.
Iar diferența dintre a folosi un serviciu financiar și a înțelege serviciul financiar poate deveni foarte costisitoare.
În cele din urmă, alfabetizarea financiară nu garantează că o persoană va lua întotdeauna decizia corectă. Dar îi oferă ceva esențial: capacitatea de a înțelege riscul, de a compara alternativele și de a nu lua o decizie financiară importantă înainte de a înțelege cât o poate costa.
