Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş are datorii de 72,5 milioane de lei (circa 17,3 mil.euro) din 2005 până azi, din care 48,7 milioane către furnizorii de medicamente şi 42 de milioane de lei către furnizorii de utilităţi, a spus pentru MONEY.ro Lavinia Cosma, purtător de cuvânt la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila are datorii de 33 de milioane de lei (circa 7,8 mil.euro).
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina are datorii de 26 de milioane de lei (circa 6,2 mil. euro). Pentru achitarea datoriilor şi funcţionarea normală a unităţii medicale sunt necesare circa 10 milioane de lei lunar, a spus pentru MONEY.ro Valentina Nicolae, director financiar contabil la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina. “Repercusiunile asupra activităţii spitalului ca urmare a neplăţii furnizorilor determină sincope în aprovizionarea cu medicamente, materiale sanitare, reactivi, dezinfectanţi”, mai spune reprezentantul unităţii medicale.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad are datorii de 21,8 milioane de lei (circa 5,2 mil.euro).
Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău are datorii de 21 de milioane de lei (5 mil.euro). Aproximativ 16 milioane de lei din cele 20 de milioane de lei sunt datorii către furnizorii de medicamente şi materiale sanitare, în timp ce 10 milioane de lei sunt ieşite din termenul de plată. Dacă nu îşi achită datoriile, unitatea riscă să intre în insolvenţă.
Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ a strâns datorii de 20 de milioane de lei (4,8 mil.euro) la furnizorii de medicamente, de materiale medicale şi utilităţi din 2007 până în 2010.
La acelaşi nivel se situează şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf.Pantelimon Focşani şi Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf Apostol Andrei” Galaţi, care au strâns datorii de câte 20 de milioane de lei (circa 4,8 mil.euro) fiecare.
Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf Apostol Andrei” Galaţi a fost executat silit pentru o datorie de 2,2 milioane lei către Polisano Sibiu (pentru medicamente furnizate între 2007-2008).
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov are datorii de 10 milioane de lei (circa 2,4 mil euro).
Spitalele sunt "de vină", pentru că nu sunt clasificate, şi managerii, pentru cum le conduc, spune legea.
Încadrarea neclară a spitalelor generează situaţii în care nu se ştie în terenul cui e mingea, adică banii şi datoriile: în “terenul” statului ori al managementului spitalului.
“Dacă sunt un spital care funcţionez în alt regim decât cel bugetar, asta nu mă face să nu fiu instituţie publică, pentru că regimul financiar de funcţionare nu e acelaşi lucru cu statutul unei instituţii, deci un spital poate fi spital public fără să fie bugetar, funcţionează pe alte principii. La noi e foarte neclar, şi atunci, când ne convine spunem că spitalele sunt publice bugetare, înseamnă că trebuie să se supună anumitor reguli bugetare, care acum sunt cam neconcordante cu ce se întâmplă într-un spital, pe de altă parte, când ne convine, spunem că spitalele sunt în faliment, că nu sunt bine administrate”, explică Adina Geană, fost director al Casei de Asigurări de Sănătate Bucureşti şi în prezent în structura de conducere a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) la Direcţia Generală de Management.
Totuşi, spitalele nu pot intra, tehnic vorbind, în insolvenţă.
“Ori sunt instituţie publică de stat şi atunci nu se pune problema că sunt insolventă, pentru că în momentul în care teoretic ceva se întâmplă ar trebui să intervină statul, ori sunt o instituţie care funcţionează în alt regim şi legea 95 spune că spitalele sunt instituţii finanţate din venituri proprii. Dar când spun asta şi trei-patru-cinci articole mai încolo vin şi vorbesc de ordonatorii de credite superiori ai spitalui e o lipsă de coerenţă şi nehotărâre. Această nefinalizare a încadrări spitalului ca unitate conduce la mare parte din aceste situaţii (n.red. de datorii mari)”, a mai spus Adina Geană.
Câtă libertate au spitalele să funcţioneze ca unităţi private?
Peste 95% din bugetele cu care lucrează spitalele sunt din contractele cu Casele de Asigurări de Sănătate. Deci sunt venituri proprii. Celelalte procente, care sunt variabile (unele spitale câştigă mai mult din alte surse, altele au aproape 100% din contractul cu Casa) vin din transferuri din bugetul de stat, pentru că intervine statul şi le cumpără echipamente, le repară infrastructura, ori sunt banii care vin din programele de sănătate. Mai au şi alte categorii de venituri: din sponsorizări, chirii şi servicii cu plată, explică Adina Geană.
Cele mai importante decizii în managementul unui spital sunt luate însă de stat.
Spitalele nu pot lua nicio decizie despre încadrarea sau eliberarea personalului, nu îşi pot stabili un număr de angajaţi, numărul de paturi, practic, orice model şi orice propunere ar face managementul unui spital aşa cum funcţionează acum într-o formă de hibrid neclarificat, va trebui aprobat de altcineva, mai spune reprezentantul CNAS. “În momentul în care cineva vine să îmi aprobe sau nu ceea ce eu teoretic îmi stabilesc şi proiectez, atunci nu mai pot să vorbesc de insolvenţa spitalelor”, mai spune ea.
Cum rezolvăm problema datoriilor spitalelor la furnizori?
O soluţie ar fi ca statul să îşi asume datoriile, să le şteargă, sau să le plătească, iar o altă variantă ar fi ca în momentul în care se finalizează reorientarea spitalelor, să se facă o evaluare a acestor datorii şi să se acopere nu neapărat numai prin plăţi ale statului, ci să se achite eşalonat printr-o regândire a finanţării spitalelor, funcţie de competenţe şi categorii, explică Adina Geană.
