Foiala, mormăitul, palmele umede sunt cotate cu un punct. Aroganţa, privirea pătrunzătoare şi postura rigidă sunt cotate cu două puncte. Lista cu aceste comportamente face parte parte din controversatul program al Administraţiei pentru Siguranţa Transporturilor (TSA) de identificare a unor potenţiali terorişti pe baza comportamentelor care ar putea sugera stres sau disimulare şi este cunoscută ca Verificarea Pasagerilor prin Tehnici de Observare (SPOT). Programul foloseşte ofiţeri antrenaţi special care urmăresc şi interacţionează cu pasagerii.

Documentul nu este secretizat dar a fost păstrat cu mare atenţie de TSA şi nu a fost publicat până în prezent. O copie a acestuia a fost oferită The Intercept de o sursă îngrijorată de calitatea programului.

DOCUMENTUL CONFIDENŢIAL PRIVIND IDENTIFICAREA TERORIŞTILOR

Criteriile se întind de la aspecte evidente, precum „pare să se ascundă”, cotat cu trei puncte, până la unele dubioase precum mişcarea mărului lui Adam. Mulţi indicatori, precum „tremuratul” şi „sosirea târzie la îmbarcare” par să confirme acuzaţiile potrivit cărora programul alege semne şi emoţii comune multor persoane care zboară cu avionul.

Un purtător de cuvânt al TSA a refuzat să comenteze aceste criterii. „Analiza comportamentală, care este doar un element al eforturilor TSA de a reduce ameninţările la adresa călătoriilor publice, este vitală pentru abordarea multinivel a TSA de a descuraja, detecta şi împiedica persoanele care reprezintă o ameninţare pentru aviaţie”, a declarat purtătorul de cuvânt într-o declaraţie transmisă pe e-mail.

De la introducerea sa în 2007, programul SPOT a generat o controversă din cauza lipsei de sprijin. În 2013, Government Accountability Office, aripa nepartizană a Congresului care se ocupă de investigaţii şi audit, a descoperit că nu există dovezi care să susţină ideea că „indicatorii comportamentali … pot fi folosiţi pentru identificarea persoanelor care ar putea reprezenta un risc pentru siguranţa aviaţiei”. După analizarea a sute de studii ştiinţifice, GAO a conchis că „abilitatea umană de a identifica în mod corect comportamentul ascuns pe baza unor indicatori comportamentali” este la fel de eficientă ca descoperirea întâmplătoare a unui astfel de comportament.