Weekendul trecut, când, între două furtuni, am dat o fugă până la colţ să cumpăr nişte bere, am aflat cu uimire câtă derută şi amestec a produs povestea asta cu legalizarea bacşişului în capetele micilor buticari. M-aş risca să afirm că, în acest moment, în ţara noastră doar miniştri găseşti mai derutaţi decât buticarii.
Pentru că mă grăbeam de frica ploii şi n-aveam sticle la schimb, i-am lăsat vânzătoarei de la butic doi lei. Moment în care ea, săraca, mi-a aruncat o privire în care am citit un amestec de teamă şi derută… întrebându-mă aproape agresiv dacă încerc să-i dau şpagă. M-am oprit o secundă, neştiind cu ce o ofensasem şi am găsit pe loc o rezolvare rapidă – Nu doamnă, zic, vă las garanţie la sticle! M-am răsucit pe călcâie şi am plecat, fără să îmi mai pun problema dacă, spre deosebire de bacşiş, garanţia la sticle trebuie sau nu bătută pe casa de marcat.
