Pe banca acuzaţilor în procesul Concorde se află Henri Perrier, de 80 de ani, o personalitate marcantă din istoria supersonicului. A pregătit lansarea acestuia în anii 60, după care a devenit directorul programului Concorde, până în 1994. Jacques Hérubel, 74 de ani, inginer şef al programului între 1993 à 1995 şi Claude Frantzen, de 72 de ani, unul dintre foştii şefi ai Direcţiei generale a aviaţiei civile.
Cei trei sunt acuzaţi de omucidere şi rănire involuntare. Miza financiară în cazul unei eventuale condamnări este uriaşă, pentru că Air France, o serie de sindicate şi unele dintre familiile victimelor, constituite ca părţi civile, cer despăgubiri substanţiale. Inculpaţii se declară nevinovaţi şi cer eliberarea. Catastrofa Concorde a avut loc în iulie 2000: un supersonic al Air France, cu 109 persoane la bord, s-a prăbuşit atunci, la decolarea de pe aeroportul parizian Roissy, peste un hotel: au murit patru persoane din clădire şi toţi cei aflaţi în aeronavă.
Ancheta a stabilit că tragedia a avut loc din cauza exploziei cauciucului din dreapta-faţă, provocată de o lamelă din titan desprinsă dintr-un avion la Continental Airlines, care decolase înaintea supersonicului. Conform acestui scenariu, resturile de pneu au fost proiectate în aripa aeronavei Concorde şi în reactor. Propulsia a fost avariată. La fel unul dintre rezervoare, din care a început să curgă kerosen. Aşa s.a declanşat incendiul fatal.
Anchetatorii au reţinut şi o cauză indirectă a accidentului: neglijenţa producătorului şi a autorităţilor de control, care ar fi trebuit să impună modificări ale structurii supersonicului. Slăbiciunile sale erau cunoscute încă de la primele zboruri din 1976. Până în 2000, fuseseră inventariate 80 de incidente legate de cauciucurile trenului de aterizare, dintre care şapte s-au soldat cu perforarea rezervoarelor.
