de Octavian Bădescu

Se vorbeste mult si de multe ori justificat referitor la polarizarea veniturilor in societate.

Desigur ca acesta polarizare nu se poate referi decat la oameni.

Din ce in ce mai putini oameni detin din ce in ce mai mult si diferentele intre cei care au si cei care nu au cresc.

“Si ce e rau in asta?”, ar putea spune unii? Si “nu e normal?”, ar putea spune altii.

Raspunsul este “depinde”.

Politicianul va spune ca “nu”, pentru ca asa obtine voturi si va spune ca solutia e “redistributia” realizata de catre el, pentru ca asa isi vede utilitatea.

Oamenii se nasc diferiti si evolueaza diferit, in locuri diferite, cu resurse diferite, conjunctural sau nu. Au insa in fata lor un stoc similar de timp, a carui monetizare ar putea constitui cea mai decisiva miscare etica in directia maximizarii egalitatii de sanse in societate.

In mod normal, diferentele intre venituri si aveti ar trebui sa fie bazate in principal pe diferentele de utilitate reciproca dintre membrii societatii si de diferentele dintre preferintele acestora catre consum sau catre economii.

Pe aceste criterii, diferente vor fi, insa nu se pot dezvolta diferentieri majore si constante, iar realocarile vor aparea natural.

Principalii factori generatori ai polarizarii sunt expansiunea monetara fara acoperire, separarea oamenilor de banii lor ca expresie a resurselor economisite, educatia “de stat” centralizata, precum si directionarea resurselor financiare dinspre politic catre anumite companii.

Polarizarea veniturilor oamenilor este precedata de polarizarea companiilor, insa mai nimeni nu a atacat subiectul, cel putin in Romania.

Intr-un sistem in care nu resursa naturala si umana (de timp) economisita a altora e considerata ban, ci banul reprezinta recompensa mereu diluata (de pseudo-capitalul fara acoperire emis si alocat arbitrar) a consumului de timp propriu in beneficiul altora, lucrurile nu pot sta altfel.

Jocul nu e unul corect. E viciat si vicios. De ce am continua sa il jucam, daca majoritatea e condamnata la pierdere? Pana cand? Pentru ca se stiu deja castigatorii finali, “pseudo-finantarea” ii va alege.

Atunci cand unii primesc resursa in cantitate mare, gratis sau la pret mic si ii concureaza pe cei care isi risca economiile, in speta sacrificiul amanarii propriului consum, e ca si atunci cand arbitrul decide sa elimine nejustificat 3 jucatori de la una dintre echipe in cursul meciului. S-a terminat.

Atunci cand politicienii sunt alesi cu ajutorul fondurilor alocate in campanie de companiile care isi permit si cand legile sunt facute de cei care si-au securizat resurse pentru a le genera pe placul lor, reglementarile ulterioare le vor favoriza in fata competitiei si chiar si a statului, adica a celorlalti cetateni. S-a terminat.

Atunci cand raman pe piata in diferite domenii un numar mic de companii, cu o putere economica mare, aceasta fiind imposibil de realizat intr-o piata libera, bazata pe o moneda reala, s-a terminat, consumatorul fiind si el prejudiciat.

Alianta tacita dintre politic si marile companii transnationale reprezinta una dintre principalele surse ale polarizarii si nu poate genera in timp decat dictatura, sclavie, saracie si eventual o revolutie, care in mod normal ii va prejudicial major pe actualii profitori ai sistemului, dar nu numai. Din pacate ii poate prejudicia si pe cei care au acumulat resurse in mod legitim, prin utilitate si prin cumpatare.

Solutii exista, ele avandu-si radacina in politicile fiscale, monetare si reglementative, inclusiv in legislatia electorala.

Insa o comunitate care nu e atenta la aceste lucruri si care nu isi genereaza o expresie politica care sa puna stavila acestei evolutii, probabil ca isi merita soarta, cu o majoritate suferinda si cu o minoritate asupritoare, fara vreo justificare morala.

Cel putin din aceasta perspectiva, civilizatia actuala nu este in evolutie, ci in declin.

Reiterez necesitatea argumentata a unei impozitari procentuale si in trepte a cifrei de afaceri, in paralel cu reducerea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice.

Argumentatia principiala este aceea ca o companie inregistrata in Romania utilizeaza resurse umane si naturale locale, are acces la o piata locala, dar poate obtine venituri si de pe piata internationala, iar companiile mari fac asta intr-o proportie mult mai mare decat companiile mai mici.

Beneficiarii resurselor locale sunt astfel in mare masura actionarii si consumatorii straini, companiile mari avand in principal si actionariat strain, nu doar clienti.

Cresterea de venituri obtinuta va permite cresterea atat a incasarilor bugetare cat si a banilor ramasi in buzunarele si in administrarea oamenilor.

Venitul suplimentar disponibil al milioanelor de romani se va realoca intre consum (dar un consum nelimitat doar de la companiile de top) si catre economii/investitii, rezuntand capitalizarea atat a romanilor, cat si a companiilor mai mici romanesti, precum si reducerea decalajelor intre companiile foarte mari si celelalte.

Alte efecte posibile vor fi Incurajarea muncii prin scaderea taxarii diminuarea somajului, simplificarea fiscala si birocratica, incurajarea reintoarcerii romanilor in tara, incurajarea de a demara companii in Romania.

Se poate avea in vedere si o posibila formula de impozitare a companiilor, in trepte, in functie de numarul de angajati domiciliati in Romania.

Exista aici si argumente ce tin de necesitatea stoparii polarizarii prin compensarea economiilor de scala, cresterea competitiei, a competitivitatii companiilor mici si stimularea infiintarii de companii locale.

Alte efecte implicite previzibile vor fi capitalizarea companiilor mai mici romanesti, precum si reducerea decalajelor intre companiile foarte mari si celelalte, incurajarea majora a reintoarcerii romanilor in tara, pentru a-si deschide afaceri sau a lucra in companii mici si medii, care le vor putea oferi eventual salarii competitive cu multinationalele.

Practic filozofia de generare a veniturilor bugetare se cere a fi modificata structural, cu efectele aferente vizate, ideea principala fiind aceea ca nu numai companiile mari sunt cele care ofera oportunitati romanilor si Romaniei, ci – cel putin in egala masura – romanii si resursele tarii sunt factorii care ofera oportunitatile pentru companiile respective.

Cu privire la necesitatea ajustarii politicii monetare si a arhitecturii sistemului bancar, o alta sursa a polarizarii, am mai argumentat si cu alte ocazii.

“Ajutoarele de stat” sunt, de amenenea, politici discutabile din aceasta perspectiva, nu genereaza decat dependenta, submisivitate si inechitate.

Companiile si oamenii nu ar avea nevoie sa “li se dea” bani, ci beneficieza de conditiile in care sa isi poata pastra si maximiza valoarea resurselor proprii de timp, natura si capital.

Statul nu ar avea nevoie “sa ia” bani de pe urma timpului oamenilor, ci sa isi extraga resursa necesara functionarii din “maximizarea termenilor de valorificare a resurselor naturale”.

Costurile statului ar putea sa fie minimizate, in masura in care cresterea acestora nu ar fi posibila decat prin referendum, cu participarea echitabila a contribuabilitor.

Iar finantarea partidelor politice de catre companii este un lucru care ar trebui interzis peste tot in lume.

Dar poate ca e mai bine cvasi-sclavi, nu-i asa? “Hai sa mai vedem ce mai zice pe la stiri, ia vezi, ce-au mai facut fratii Tate?”

Din pacate, gradul de evolutie a societatii mai are mult spatiu in fata, pentru ca, la acest moment, anumite teme fundamentale nici macar nu au ajuns pe “radar”…