În toată istoria Germaniei postbelice n-a existat niciun politician mai subestimat ca fiica unui pastor evanghelic din fosta RDG. A fost o elevă şi, mai târziu, o studentă conştiincioasă. În timpul facultăţii, Angela Dorothea (născută Kasner) s-a căsătorit cu Ulrich Merkel. Căsnicia a eşuat repede, dar după divorţ şi-a păstrat numele.

Pe vremea comunismului, Merkel nu s-a numărat printre opozanţii regimului. A trecut şi prin câteva situaţii neplăcute, dar nu poate spune că socialismul i-a lăsat răni adânci, aşa cum s-a întâmplat în cazul disidenţilor din fosta RDG – susţine biograful Jaqueline Boysen. Privind în urmă, Merkel spune că a avut o copilărie şi o tinereţe senină.

Mai târziu a intrat în politică. La 35 de ani era adjunct al purtătorului de cuvânt al ultimului premier RDG-ist, Lothar de Maiziere. Puţin înainte de a prelua această funcţie a intrat în Uniunea Creştin-Democrată (CDU). Până la intrarea în CDU fusese conştiincioasă. Apoi a devenit ambiţioasă. În 1990, Angela Merkel obţinea primul său mandat în Bundestag. Ceva mai târziu, cancelarul Helmut Kohl o numeşte, în mod surprinzător, în fruntea Ministerului pentru Femei şi Tineret.

Pe atunci, la Bonn se spunea că ar fi fost numită în funcţie numai pentru că e tânără, e femeie şi vine din Est. În 1994, îngerul ei protector – cancelarul Kohl – îi oferă conducerea Ministerului pentru Mediu şi Securitatea Reactoarelor – un resort important, care se potrivea mănuşă studiilor doamnei Merkel (Facultatea de fizică).

Proaspătul ministru a demonstrat curaj. Prima decizie îndrăzdeanţă: secretarul de stat al predecesorului său a fost eliberat din funcţie. Merkel şi-a ales singură noua „mână dreaptă”, iar în presă au curs râuri de cerneală. Se vorbea atunci despre încrederea în sine a doamnei Merkel, dar şi despre duritatea ei.

Protejata cancelarului Kohl pusese piciorul în pragul lumii politice occidentale, dominate de bărbaţi. Dar Merkel era genul de politician capabil şi să asculte, iar cei cu care a colaborat de-a lungul timpului spun că are abilitate de comunicare. „Femeia aceasta, dacă îmi este permis să mă exprim astfel, ascultă, reţine tot şi înţelege, dar nu se ştie ce urmează, ce decizie va lua, fiindcă nu se grăbeşte să tragă concluzii”, afirmă creştin-democratul Kurt Lauck.

Problema este depistată rapid, dar decizia întârzie. Merkel recunoaşte că nu se pripeşte şi că preferă să analizeze în profunzime detaliile oricărui proces. „Doamna Merkel conduce turma din spate”, comenta preşedintele demisionar Christian Wulff despre felul – oarecum ardelenesc, am putea spune – al cancelarului Germaniei. Citeste materialul integral aici