Interviu cu Adrian Trofim, directorul Castel Mimi

Despre Castel Mimi s-au auzit multe, mai ales în acest an, când a găzduit Summitul Politic European. Este pe bună dreptate una dintre cele mai impunătoare clădiri din Republica Moldova şi un monument de arhitectură deosebit. Până a ajunge la succes şi reuşite vreau să ne spuneţi cum ați preluat castelul, cum a ajuns familia Trofim să dețină vinăria?

Până a vă răspunde la întrebare, vreau să vă spun, Castel Mimi este o afacere de familie, în care toţi suntem uniţi şi implicaţi. Fiecare are rolul său şi este responsabil de domeniul pe care îl curează, cineva apare mai des în public, altcineva mai puţin, dar asta nu înseamnă că doar unul din noi administrează castelul. Suntem toţi patru implicaţi la fel de mult şi depunem la fel de mult efort fiecare din noi. Tata, Iurie Trofim, este cel care ne motivează şi ne dă cel mai bun exemplu de organizare şi bună administrare a afacerii. El a început această activitate şi el ştie cel mai bine toate nuanţele. El este pilonul nostru şi criticul nostru cel mai mare. 

Acum să vă răspund la întrebare. Noi suntem născuți cu toții în satul Bulboaca. Tata a început a lucra la vinărie încă de când era copil, cu orice ocazie. Era acolo în weekend, după școală, mergea la depozit și lucra în calitate de hamal. A studiat Dreptul, iar la încheierea studiilor universitare a fost invitat să se angajeze în calitate de jurist la această companie vinicolă deţinută de colhozul „Timoşenco”, ulterior a devenit administrator al acesteia. Compania avea pe atunci 5 milioane de dolari datorie şi tare puțin vin în beciuri. Şase luni de zile angajaţii fabricii de vinuri, care erau şi acţionarii acesteia, nu-şi primise salariile.

Reporter: Ce să înțelegem din asta?

Pentru că oamenii nu-şi primeau salariile, acțiunile companiei au fost repartizate angajaţilor, din contul datoriei, aşa era procedura pe atunci. Tata a hotărât să cumpere acțiunile lor, pentru a putea gestiona eficient compania. A adunat cei 1.500 de acţionari, locuitori ai satului, le-a propus să facă vânzarea, iar în doar câteva zile avea pachetul majoritar al companiei, luând un credit de la bancă pe numele său, cu o dobândă de 50 și ceva procente.

Reporter: În ce an se întâmpla?

În anul 1998, când rata dobânzii era de 50 de procente.

Reporter: Astfel s-a reuşit ieşirea din criză?

Da, dar au urmat alte crize. Ţinta companiei era exportul de vinuri în Rusia, unde ajungeau 99% din vinuri. Primul embargo din 2006 ne-a dat toate planurile peste cap. Din fericire noi nu am pierdut bani, ca alte vinării. Din cei 250 de producători care erau pe atunci, 120 au falimentat. Am încercat să găsim alte pieţe de desfacere, să ajungem în Europa, dar nu neg, pe atunci calitatea vinului era mai rea şi nu eram acceptaţi. Atunci am decis să distilăm absolut tot vinul şi acest distilant din vin a fost vândut cu o marjă de profit. Astfel, am putut să procurăm utilaje noi, de ultimă generație. Apropo, noi am fost primii din Moldova care au adus utilaje din Franța și am început a face vinuri de calitate.

Reporter: Soluţie aţi găsit atunci, dar embargourile nu s-au oprit…

În 2013, când a avut loc al doilea embargo, a fost o perioadă și mai grea, pentru că era exact înainte de sezonul de cultivare al strugurilor. Oamenii ieşiseră în Piaţa Marii Adunări Naţionale la protest. Atunci, administratorul companiei noastre, de pe scenă, le-a zis: „Veniți la Bulboaca, noi vom lua toți strugurii”. Așa și a fost.  În 2012-2013 am cumpărat toți strugurii posibili de pe piață. Am prelucrat zeci de mii de tone de struguri, trei vinării erau angajate să ne ajute. Aveam contracte de export de distilare, datorită cărora am şi supravieţuit atunci. Toate profiturile au fost reinvestite în companie, pentru a o moderniza. În general, modernizarea a pornit în anul 2010 și ulterior în 2012-2013 am început a investi în restaurarea vinăriei, care a devenit cel mai mare proiect de renovare din ţară. Am hotărât cu toţii, în familie, să renovăm un edificiu care 

să rămână în istorie.

Reporter: Atunci ați decis să restaurați castelul?

Am descoperit ce comoară istorică şi arhitecturală ascunde castelul, din întâmplare. Am fost vizitaţi de un potenţial partener din China, care a venit la castel pentru vinurile noastre, dar care după ce l-a văzut i-a propus tatălui să devină acţionar. Aşa cum aceasta este o afacere de familie, tata l-a refuzat, dar ulterior s-a tot întrebat ce putea să-l determine pe chinez să vină cu o asemenea propunere. Timp de o săptămână tata s-a plimbat şi a revăzut fiecare loc. Ştiam de castel şi clădirea veche care a aparţinut boierului Constantin Mimi, dar prea puţin ştiam despre istoria locului. Atunci tata a căutat prin arhive şi a aflat cine era Constantin Mimi – ultimul guvernator al Basarabiei, considerat și salvatorul vinificației din Republica Moldova în anul 1904.

Totul era în tencuială, acoperit cu tablă zincată, atunci am hotârât să vedem ce este în interior. Am curăţat faţada şi am dat de piatră, era frumoasă, de o altă culoare. Atunci, ne-am reunit la un consiliu de familie, pentru a decide – să investim veniturile; pentru că vânzările mergeau bine, exporturile de distilate la fel; într-o casă, într-o maşină sau să investim într-un edificiu puţin câte puţin, ca să le rămână şi copiilor noştri. Se ştie deja ce am ales… Toate profiturile din vânzarea vinurilor erau investite în reconstrucţie. Mai aveam afaceri în alte țări, dar au fost vândute, iar banii au fost aduși în țară şi investiţi la Castel Mimi.

Reporter: Care a fost valoarea totală a investiției?

Noi încă nu o spunem, în general nici nu o știm. Nu am calculat, ne-am oprit odată la o sumă, dar tata a spus că nu vrea să facă un calcul, pentru că oricum ne rămâne nouă. Căutam valoarea ca să recuperăm investiţia şi el aşa mi-a spus, simplu: „Lucrează 50 de ani. În 50 de ani trebuie să scoţi banii investiţi”.

Reporter: Cu ce se mândreşte acum familia Trofim? Cu reabilitarea Castelului sau cu afacerea prosperă în domeniul viticulturii?

Știți, prosperitatea în domeniul vinificației este ceva utopic, foarte puține vinării din Moldova, dar și din alte țări devin profitabile rapid și se pot lăuda cu venituri foarte mari. E o afacere complicată, pentru că tu astăzi sădești vița-de-vie și abia peste 7 ani poți să faci din ea un vin bun. Avem şi o glumă printre vinificatori: „Dacă vrei să devii milionar trebuie să începi miliardar, pentru că investițiile te mănâncă”.

Revenind la întrebare. Ne putem mândri astăzi că suntem cartea de vizită a Republicii Moldova în lumea turismului, după Wine Travel Awards. Avem cel mai fain eveniment vinicol din Europa – VinOpera, stabilit de INTERVITIS, din cadrul Consiliului Europei. Ne mândrim că suntem în top 15 vinării din lume ca frumuseţe şi turism.

Reporter: Să rămânem un pic la VinOpera. Festivalul Internaţional de Muzică Clasică, care recent şi-a desfăşurat cea dea şasea ediţie şi la care a putut participa orice doritor, gratuit. Cu ce intenţii organizaţi asemenea evenimente?

Noi ne pregătim un an de zile pentru VinOpera, semnăm contractele cu un an înainte cu diferiți artiști, pentru a fi siguri că evenimentul va fi la cel mai înalt nivel. Anul acesta am avut un parteneriat cu Fundația Constantin Mimi, prin care implementăm toate proiectele noastre sociale.

Anul acesta, pentru prima dată, a fost un festival organizat în 3 locații: în satul Varnița şi Bulboaca au fost organizate concerte gratuit pentru locuitori. La Castel Mimi, desigur că au fost niște costuri mult mai mari și am fost nevoiţi să punem un preț, ca să putem compensa măcar o parte din cheltuieli. Nu este profitabil acest eveniment, deși biletele au fost destul de scumpe, nici nu vrem să fie. Pentru că atunci când e atât de frumos evenimentul, nu trebuie să ai țelul de a face profit, nu trebuie să economisești în confort, în organizare, în scenă, în artiști. Scopul VinOperei este de a promova muzica clasică, muzica de operă la vinărie. Vinul este considerat o băutură nobilă și muzica clasică cu cea de operă, la fel. 

Reporter: Acum să ne întoarcem puţin în trecutul recent, atunci când Castel Mimi a găzduit Summitul Consiliului Politic European, la începutul verii. Cu siguranţă toată lumea se întreabă ce avantaje v-a adus acest eveniment?

Astăzi, ne mândrim că în Republica Moldova încrederea în viitor a crescut la același nivel ca și în momentul când s-a semnat liberalizarea regimului de vize între UE și Moldova. Asta ne bucură, pentru că noi am găzduit evenimentul, ne-am pregătit timp de şapte luni, am investit foarte mulți bani în acest summit.

Reporter: Bani veniți din partea statului?…

Vreau să subliniez că noi nu am fost plătiți de către stat. Statul ne-a acoperit câteva servicii pe care noi le-am contractat tot pentru acest eveniment. Ce ţine de investiţiile în edificiul nostru, statul nu a contribuit, chiar dacă unele îmbunătățiri au fost făcute la cerinţele comanditarului, ca să putem găzdui Summitul la cel mai înalt nivel.

Reporter: Atunci, din punct de vedere al afacerii…
Datorită organizării evenimentului noi am câştigat imagine şi notorietate a locaţiei Castel Mimi.

Reporter: Să revenim de la evenimente publice şi culturale, la vin. Pe ce piețe ajung acum vinurile Castel Mimi?

Noi suntem prezenţi din Japonia până în Canada. Chiar avem o hartă în birou, unde stau pinurile înfipte acolo unde am ajuns. Vinurile Castel Mimi pot fi găsite pe rafturile din 20 de țări și tindem să ne extindem în continuare. Problema este că scad vânzările. De exemplu, din cauza războiului. Noi nu exportam în Rusia, dar anterior Uniunea Europeană exporta în Rusia. Vinurile lor au rămas în UE, iar asta înseamnă că țările non EU sunt scoase de pe raft. De exemplu Polonia sau Cehia au primit indicații să ia în primul rând vinurile din UE, iar exportul nostru a scăzut foarte mult. În primul rând la noi a crescut costul de producțe, din cauza crizei energetice, sticla este mai scumpă, totul este mai scump, logistica la fel. Dar țările europene care exportau în Rusia, au primit și ajutoare de la stat şi au putut da prețuri mai convenabile decât Moldova, în rețelele din Polonia și Cehia. 

Reporter: În perioada sovietică se produceau cantități industriale de vin care se exportau, atât în vrac, cât şi îmbuteliat. Intenţionaţi să ajungeţi la acele cifre impresionante sau mizați pe un produs de calitate, mai select și pentru anumite piețe țințite?

Noi avem un indicator intern de preț mediu pe sticla exportată și nu vreau să ajung la cantitățile despre care spuneţi, pentru că nu o să putem să menţinem calitatea la o cantitate atât de mare. Poate vreodată da, dar acuma avem o limită la care  vrem să ajungem, doar după asta mergem la următorul pas. Ne poziţionăm ca o vinărie de calitate premium și mergem spre vinurile cât mai scumpe. Eu aș refuza vinurile ieftine în favoarea celor scumpe. Mai bine să vând o sticlă decât zece.

Reporter: Care e raportul consum intern-export?

Din toate vânzările noastre, 30 de procente sunt consumate în interiorul ţării, în Moldova. Vreau să vă spun că în restaurantul de la Castel se consumă cel mai mult. Cea mai importantă țară de export este România, urmată de Suedia și Japonia. Aceștia sunt cei trei clienți care sunt mari, nu în numărul de sticle, dar în valoare.

Reporter: Ce pieţe ţintiţi pentru următoarea perioadă? 

Vrem să ajungem în Țările de Nord, țări care sunt mai deschise la experimente, țări care nu văd o Moldova ex-sovietică ce produce vinuri ieftine și dulci. Vorbesc de Polonia, Ungaria, în care Moldova are o imagine rea, vinurile sunt percepute ca fiind ieftine. În viziunea lor noi trebuie să fim cei mai ieftini la raft, nu poate fi alt vin mai ieftin ca cel moldovenesc. Noi cu vinurile Castel Mimi nu vrem să fim cei mai ieftini de la raft, nicăier în lume. Noi trebuie să fim apreciați, pentru că depunem mai mari eforturi decât producătorii din ţările europene. Pentru noi legea este mult mai strictă și trebuie să fim valorificați. iețe țintă sunt acum Marea Britanie, Olanda și SUA, trei țări care au foarte mare import de vin și nu se tem de experimente. 

Reporter: După cum anunţam la început, în această toamnă, Castel Mimi aniversează 130 de ani de la fondare. Cum aveţi de gând să marcaţi acest eveniment? 

Cu această ocazie vom lansa un vin pentru care, pot afirma cu certitudine, nimeni dintre vinificatorii noștri nu a depus atât efort la crearea lui, ca noi. Ne-am pregătim foarte mult, iar în scurt timp urmează să-l lansăm. Este vorba de „Negru de Bulboaca”, produs în cantităţi limitate şi pe care o să-l lansăm într-un cerc foarte restrâns, pe 1 octombrie, cu specialişti din domeniul vinificaţiei, care o să înţeleagă acest vin de înaltă valoare. 

Reporter: Ați stabilit și un preț pentru acest vin?

Da, o să fie un preţ mare. Va fi cel mai scump vin din Moldova.

Reporter: Care sunt proiectele la care lucraţi în prezent şi nu ţin neapărat de vin? 

Am mereu cinci proiecte în derulare. Unul de imagine, altul de profit, altul de dezvoltare a companiei, altul de scădere de costuri și al cincilea e ceva nou, o afacere nouă. Ceva care nu este legat direct de vin, dar legat direct de brand. Lucrăm mult asupra sustenabilității şi depunem eforturi colosale. Tot ce construim noi trebuie să fie sustenabil. Dacă montăm sisteme de încălzire sau răcire, atunci trebuie să fie neapărat conectate la energie regenerabilă şi nu la gazele naturale. De exemplu, hotelul pe care îl facem, zona spa, vor fi acoperite total cu energie solară. Din acest motiv am dublat numărul de panouri solare, pentru că vrem să fim cât mai independenți energetic. Vara am ajuns la o acoperire de 100%. Am lucrat în luna august cu zero kilowați cumpărați. Planificăm să ne extindem, suntem mereu în creştere şi evoluţie. Legat de vinuri, lucrăm la ediția de vinuri noi, care trebuie să fie gata până la sfârșitul anului și anul viitor. Lansăm în curând o campanie prin care vrem să promovăm vinurile din soiurile noastre autohtone. Vrem să creăm cupaje din soiuri străine şi autohtone de struguri, ca să le putem promova pentru consumatorul străin. Vrem să ne cunoască soiurile şi străinii. Pentru asta, îndemnăm moldovenii și, de ce nu, românii, să aleagă vinurile din soiurile autohtone precum „Rară Neagră”, „Fetească Albă”, „Fetească Neagră” şi „Fetească Regală”. Fie că se află în ţară, fie că locuiesc în diaspora, îndemnăm pe fiecare cetăţean să fie ambasadorul vinurilor din soiuri autohtone şi să promovăm împreună numele de ţară – Moldova.