Cele două state membre intrate în Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS2) și Uniunea
Bancară (UB) în anul 2020, Croația și Bulgaria, au adoptat Planul Național de trecere la euro, document ce detaliază măsurile legislative, administrative, logistice și de comunicare, stabilind calendarul acestora precum și responsabilități de coordonare/implementare.
Oficialii celor două țări au reiterat recent obiectivele de adoptarea a monedei unice europene – 1 ianuarie 2023, Croația și Bulgaria la orizontul anului 2024. Mesajele autorităților din Cehia, Polonia și Ungaria vizează cu preponderență măsurile de reziliență și redresare în contextul pandemiei, parcursul acestora care euro nefiind deocamdată considerat prioritar. În România, adoptarea euro este un prag greu de atins pentru că nu se respectă criteriile de la Maastricht.
Croația și Bulgaria, state membre ce au intrat în MCS2 și UB în anul 2020, reafirmă
obiectivele de adoptarea a monedei unice europene -1 ianuarie 2023 și respectiv
orizontul anului 2024 – în timp ce mesajele autorităților din Cehia, Polonia și Ungaria
vizează cu preponderență măsurile de reziliență și redresare ca urmare a pandemiei,
parcursul care adoptarea euro nefiind deocamdată considerat prioritar, se arată într-un raport al convergenței, elaborat de BNR.
Croația
La finele lunii decembrie 2020 guvernul croat a aprobat Planul național de trecere la
euro, document ce detaliază măsurile legislative, administrative, logistice și de
comunicare definite prin strategia de adoptare a euro.Documentul, care a fost în
consultare publică timp de două luni, evidențiază principiile fundamentale pentru
trecerea la moneda unică europeană, subliniind importanța protecției consumatorilor
în contextul în care sondajele de opinie relevă temerile sporite ale populației în ceea ce
privește majorarea prețurilor în condițiile adoptării euro. Planul prevede preschimbarea
fără costuri a monedei croate (kuna) în euro la o rata fixă de conversie, obligativitatea
afișării duale a prețurilor pentru o perioadă de până 12 luni începând cu 30 de zile de la
aprobarea de către Consiliul European a adoptării monedei unice de către Croația,
precum și un mecanism de prevenirea a abuzurilor în calcularea noilor prețuri.
Autoritățile au decis totodată înființarea unui Comitet de Coordonare a Implementării
Planului Național de trecere la euro, entitate condusă de un consilier al primului
ministru și doi reprezentanți din partea ministerului de finanțe și băncii centrale,
precum și a șase comitete specializate pe domenii de impact, și anume: legislativ,
administrație guvernamentală, sistem financiar, economie și protecția consumatorului,
preschimbarea numerarului și comunicare. Aceste comitete elaborează planuri de acțiune pentru domeniile respective, acestea urmând a fi aprobate la o reuniune a Comitetului pentru Adoptarea Euro în prima parte a anului 2021.
Potrivit oficialilor croați toate aspectele legate de adoptarea euro – strategia/planul
național – vor fi discutate în parlament pentru a spori gradul de cunoaștere și înțelegere
de către parlamentari și populație a măsurilor necesare îndeplinirii acestui obiectiv
strategic și integrare deplină a Croației în UE. Estimările oficiale indică faptul că
parametrii fiscali ai convergenței nominale, puternic afectați de impactul pandemiei,
urmează să revină în limitele stabilite prin TFUE, autoritățile reafirmând dorința de
îndeplinire a angajamentele asumate la intrarea în MCS2 (colectarea, producția și
diseminarea datelor statistice, guvernanța sectorului public, cadrul legal privind
prevenirea spălarii banilor, ajustarea poverii asupra companiilor).
Bulgaria
Oficialii din Bulgaria, unde în luna aprilie a.c. au loc alegeri generale, au reiterat anul
2024 drept orizont de intrare în eurozonă, menționând faptul că Planul Național de
adoptare a euro se află în pregătire45 concomitent cu îndeplinirea angajamentelor
asumate la accedere în MCS2 și Uniunea Bancară, respectiv ajustarea cadrului legal
privind insolvența și prevenirea spălarii banilor și îmbunătățirea guvernanței la nivelul
companiilor de stat.
Cehia, Ungaria, Polonia
Autoritățile de la Praga au discutat în luna ianuarie 2021 aspectele legate de impactul
aderării la Uniunea Bancară Europeană, concluzionând că acestea vor fi reevaluate
după anul 2022 când statul membru va deține Președenția rotativă a Uniunii
Europene46 în timp ce Polonia și Ungaria nu consideră adoptarea euro drept o
prioritate, ci mai degrabă adresarea efectelor economice severe ale pandemiei.
Situația României
În acum câțiva ani, România îndeplinea criteriile nominale de la Maastricht. Tratatul semnat în anii ’90 indică drept condiţii de aderare la moneda unică: stabilitatea preţurilor, sustenabilitatea poziţiei fiscale, convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb. Mai exact, cele cinci criterii presupun menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro şi stabilitatea cursului de schimb.
Indicatorii de convergență nominală au urmat, pe parcursul ultimului trimestru al anului
2020 și primele două luni ale anului curent, tendințele înregistrate anterior, cu excepția
cursului de schimb care a fost cvasi-staționar. În contextul persistenței vulnerabilităților
structurale de la nivelul finanțelor publice, al doilea val al pandemiei de coronavirus a
fost însoțit de continuarea lărgirii dezechilibrului bugetar, iar datoria publică a
înregistrat un maxim istoric, inclusiv pe fondul unei prefinanțări parțiale pentru anul
2021. În același timp, inflația și rata dobânzii pe termen lung au continuat să se
amelioreze într-o cadență similară cu ritmurile anterioare. Tendința alert descendentă a
randamentelor titlurilor de stat pe termen lung și stabilitatea cursului de schimb au
fost, însă, întrerupte (temporar), la finalul lunii martie 2021, pe fondul unor evoluții
regionale, antrenate inclusiv de declanșarea celui de-al treilea val al pandemiei. În plus,
dezinflația a intrat într-o perioadă de consolidare, odată cu revenirea creșterii mediei
anuale a indicelului armonizat al prețurilor de consum în proximitatea nivelului-țintă al
UEM.
Menținerea dinamicii, în general, consonante cu evoluția din zona euro, pe fondul
șocului sistemic indus de pandemie, s-a reflectat în persistența derapajului substanțial
de la exigențe în cazul criteriilor de la Maastricht exprimate în termeni relativi, în timp
ce, în cazul criteriilor cu referință fixă, abaterea s-a extins
Tabloul de bord evidențiază, totuși, un început consistent de corecție a deviației în
cazul ratei dobânzii pe termen lung, dar și situația atipică în cazul criteriului privind
stabilitatea prețurilor.
Cele mai recente rezultate disponibile privind soldul bugetar determinat pe baza
metodologiei UE (SEC 2010), respectiv cele aferente 2020T4, sugerează atenuarea
dinamicii ascendente a deficitului bugetar al României calculat ca medie mobilă pe
ultimele patru trimestre.
Pe de altă parte, creșterea ponderii datoriei publice în PIB a accelerat în T4 2020
(+4,2 puncte procentuale la 47,3 la sută din PIB, de la +2,0 puncte procentuale în
T3 2020), peste magnitudinea majorării dezechilibrului bugetar, reflectând o
prefinanțare parțială pentru anul 2021, în condiții de piață relativ mai favorabile.
De altfel, datele privind execuția bugetară și datoria publică pentru primele două luni
ale anului 2021 arată că, deși deficitul bugetar a depășit 1,1 la sută din PIB, ponderea
datoriei guvernamentale în PIB a sporit cu numai 0,7 puncte procentuale, la 48 la sută
(metodologie UE). Pe acest fond, senzitivitatea relativ înaltă a situației finanțelor
publice la riscul de curs de schimb a înregistrat o nouă accentuare, în pofida faptului că
structura pe monede de denominare s-a menținut relativ echilibrată în intervalul
analizat. Astfel, elasticitatea ritmului creștere a ponderii datoriei guvernamentale în PIB
la variația cotației valutare s-a apropiat de borna de 25 la sută.
Indicatorul privind randamentele titlurilor de stat pe termen lung (medie anuală) și-a
accentuat tendința descendentă, scăzând cu 0,3 puncte procentuale în T4 2020 și cu
încă 0,4 puncte procentuale în T1 2021, până la valoarea de 3,5 la sută. În același
timp, nivelul de referință a coborât în total cu 0,3 puncte procentuale între septembrie
2020 și martie 2021, ajungând la 2,6 la sută, inclusiv pe fondul unei schimbări de
structură în baza de calcul. Astfel, deviația pozitivă a randamentelor titlurilor de stat
pe termen lung față de limita corespunzătoare a revenit la 0,9 puncte procentuale la
sfârșitul lunii martie 2021, după ce în perioada martie-septembrie 2020 deviația
rămăsese nemodificată la 1,3 puncte procentuale. Consolidarea evoluției descendente
a fost însoțită inclusiv de continuarea ajustării diferențialului randamentelor titlurilor
de stat pe termen lung ale României față de media zonei euro, acesta ajungând la
3,5 puncte procentuale.
Cursul de schimb față de euro s-a menținut cvasi-constant în jurul valorii de 4,875 lei/euro
pe parcursul ultimului trimestru al anului 2020, pe fondul ameliorării gradului de
finanțare a deficitului de cont curent din resurse negeneratoare de datorie externă
(+4 puncte procentuale la 76,4 la sută în T4 202016) și majorării substanțiale a
rezervelor valutare internaționale. Tendința a continuat până la începutul lunii martie
a.c.. Finalul primului trimestru al anului curent a consemnat, însă, poziționarea cursului
de schimb pe un palier cu cca. 1 la sută mai depreciat, respectiv la 4,925 lei/euro, pe
fondul evoluției preocupante a deficitelor gemene. În pofida acestei dinamici,
intervalul de fluctuație, calculat, conform uzanței, folosind o fereastră mobilă de
doi ani, s-a traslatat ascendent cu aproximativ 1 punct procentual, respectiv de la
-4,6 la sută/-0,2 la sută în T4 2020 la -3,5 la sută/+0,8 la sută în T1 2021.
Deși dezinflația a continuat în pas alert, respectiv -0,5 puncte procentuale la 2,3 la sută
în T4 2020, urmată de o ajustare de încă 0,2 puncte procentuale la 2,1 la sută la sfârșitul
T1 2021, situația criteriului privind stabilitatea prețurilor, din perspectiva strictă a
exigenței tehnice asociată valorii de referință, nu s-a ameliorat. Deviația ratei inflației
de la valoarea de referință corespunzătoare a crescut marginal (+0,2 puncte
procentuale) la 2 puncte procentuale în T1 2021. Majorarea a fost înregistrată pe
fondul reducerii mai ample a valorii de referință corespunzătoare, aceasta scăzând cu
0,4 puncte procentuale în T1 2021 la numai 0,1 la sută, după o reducere de 0,5 puncte
procentuale în trimestrul anterior la 0,5 la sută. Prin urmare, situația criteriului privind
stabilitatea prețurilor nu a putut beneficia de coborârea indicatorului cheie în
proximitatea superioară a nivelului-țintă de inflație pentru zona euro, în condițiile în
care indicele armonizat al prețurilor de consum a stagnat la nivelul UEM în perioada
analizată, iar media inflației în cele trei state care au format baza de referință pentru sfârșitul anului trecut a fost de -1,4 la sută. Diferențialul de inflație față de media
zonei euro a continuat, însă, să se ajusteze, scăzând la 1,9 puncte procentuale
(-0,3 puncte procentuale față de nivelul de 2,2 puncte procentuale înregistrat la finalul
T3 2020).
Riscul accentuării divergenței nominale s-a estompat substanțial comparativ cu
precedenta ediție a Euromonitorului, pe fondul stopării îndepărtării de rezultatele
înregistrate la nivelul UEM, în condițiile consolidării resincronizării în dinamică cu
acestea. Ilustrativă, în acest sens, este inclusiv recenta ameliorare a perspectivei
ratingului de țară, de la negativă la stabilă, de către agenția Standard and Poor’s.
Vulnerabilitățile, dependente în special de reușita procesului de consolidare bugetară,
se mențin, însă, semnificative.
Pe acest fond, contorul deviațiilor de la valorile de referință corespunzătoare
consemnează extinderea perioadelor de abatere de la exigențele criteriilor de la
Maastricht, după cum urmează: (i) 14 trimestre consecutive de depășire a limitei în
cazul criteriului privind rata dobânzii, (ii) 12 în cazul ratei inflației, și (iii) nouă pentru
soldul bugetar.
Perspectivele revenirii acestor indicatori la niveluri compatibile cu exigențele criteriilor
de la Maastricht depășesc orizontul uzual de prognoză. Proiecțiile pe termen mediu
actualizate mențin caracterul improbabil al ipotezei reîncadrării indicatorilor de
convergență nominală în exigențele criteriilor de aderare la zona euro în orizontul
202218, primul indicator pentru care este prevăzută revenirea la un nivel compatibil cu
valoarea de referință fiind inflația în 2023.
