de Pavel Lucescu

Cât timp nu suntem în dictatură sau stare de urgență și nu se instaurează cenzura de stat, publicul va găsi mereu canale de comunicare prin care să primească și să ofere informație și opinie, prin care să dezbată liber ideile și temele care-l interesează. Dacă se închide un canal, din cine știe ce motive, publicul migrează spre altul, fie unul nou care-i va lua locul celui dispărut, fie spre celelalte de pe piață. Nu-l poți bloca în tăcere, nu-i poți închide gura decât cu forța mai mult sau mai puțin legitimă a statului. Dar deja nu mai vorbim de democrație.

Discuția asta despre închiderea unei instituții media e mai veche la noi și ea a fost relansată zilele astea de scandalul declanșat de România TV plecând de la o emisiune dedicată morții jurnalistei Iulia Marin. Detaliile se știu, nu le reaiu aici, în esență e vorba despre un conflict între postul tv și Libertatea, ziarul la care lucra Iulia. În emisiunea lui Victor Ciutacu de la RTV, s-au lansat acuze grele la adresa cotidianului pe motiv că s-ar fi folosit în mod cinic de jurnalista care suferea de o tulburare psihică gravă și că aceasta din urmă n-ar fi trebuit să fie lăsată să scrie pe motiv de ”nebunie”.

Reacția care a dus la scandal a fost că o parte importantă din opinia publică s-a arătat revoltată, dacă nu chiar oripilată de abordarea celor de la RTV și a invitaților din emisiunea cu pricina. Motivul fiind, în mare, acela că nu poți stigmatiza o persoană care suferă de o boală psihică, considerând-o incapabilă și înterzicându-i să muncească. Bine, discuția e mai amplă, dar în mare cam pe aici se învârte.

De aici plecând, a pornit o campanie masivă susținută prin sute de semnături adunând laolaltă instituții media, ONG-uri, personalități publice, jurnaliști prin care se cere sancționarea severă a postului TV, mulți mergând până la ideea de desființare efectivă a instituției respective.

Bun, dacă ideea de sancționare adminstrativă, gen amendă, mi se pare una perfect legitimă, evident, cu condiția să existe un rechizitoriu bine argumentat, când ajungem la a închide o televiziune, oricât ar părea unora, și oricât de mulți ar fi ei, drept nocivă, deja intrăm pe un teren extrem de periculos. Pentru că frizează deja forțarea limitelor fragile oricum ale oricărei democrații. Pentru că, deși oricine are dreptul teoretic de a cere orice, orice decizie pe un subiect care vizează desființarea unei instituții media (cel puțin) trebuie să se refere strict la lege. Vorbim de vreo încălcare a legii din partea postului TV, iar dacă vorbim despre asta, e o prezumtivă încălcare atât de gravă încât Justiția să poată ajunge să-l interzică pur și simplu? În cazul nostru, nici pe departe.

Emisiunea respectivă a atacat un subiect sensibil cu instrumente brutale, încălcând multe granițe ale deontologiei profesionale, cu asta sunt de acord, dar nici vorbă de vreo ilegalitate la mijloc. S-au vehiculat acolo acuze și opinii, unele ultragiante, altele pur și simplu idioate, dar nici vorbă de ceva flagrant ilegal, până acolo încât să poți susține desființarea unei televiziuni.

Nu te joci cu aceste lucruri, dacă vrei să rămâi o democrație. Ne place sau nu, libertatea presei și libertatea de exprimare în general, pot fi extrem de incomode sau nesuferite la un moment dat, ca să nu spun mai mult, dar e un preț pe care merită să-l plătim cu toții.

Din punctul meu de vedere, rezolvarea unui asemenea caz ține strict de CNA, instituția care veghează piața audio-vizualului autohton. O amendă, dacă există suficiente argumente, e suficientă. Sau un avertisment, cel puțin. Nu rezolvi cu toporul o dispută care ține de libertăți fundamentale.

Iar dacă cei de la RTV chiar au depășit niște limite, într-un mod care pentru mulți dintre noi e inacceptabil cel puțin moral, soluția în democrație e una singură. Și se numește boicot. Nu mai consumi produsul lor. Le închizi gura, lipsindu-i de ce au mai de preț: audiența. Iar dacă o parte din public continuă să-i ”cumpere”, asta e.

Democrația nu a fost niciodată perfectă. Dar e singura formă de guvernare în care dreptul tău nu-l poate încălca pe al altuia. Și viceversa. Altfel, azi închidem gura unora, mâine e rândul nostru să fim reduși la tăcere.