de Pavel Lucescu
Profesorii din preuniversitar sunt în grevă și românii nu par să le țină partea. Mă rog, nu chiar toți românii, dar dacă mă iau după reacțiile din media, aș zice că-s destul de mulți. Prea mulți. Recunosc că, pentru mine, reacțiile astea negative au fost o surpriză. Având în vedere atmosfera tensionată din societate, motivul principal fiind inflația și scumpirile care par să nu se mai oprească, mă așteptam, dimpotrivă, ca orice protest care are legătură cu niveul de trai să declanșeze în majoritatea românilor mai degrabă un soi de solidaritate. Și aici nu vorbim nici măcar de vreo categorie privilegiată, cum ar fi, să zicem, magistrații sau mai știu eu ce altă castă ”militară”, ci despre niște amărâți.
Cadrele didactice din preuniversitar sunt printre cele mai (dacă nu chiar cele mai) prost plătite categorii din zona asta generic numită a ”bugetarilor”. De unde atunci reacția asta populară lipsită de minimă înțelegere, ca să nu zic agresivă? E important să înțelegem, pentru că greva asta e, cel mai probabil, doar începutul. După profesori vor urma, cu siguranță, și alte ”categorii socio-profesionale”. Că situația economică a românilor e departe de a fi roz.
Evident, nu există un răspuns atoatecuprinzător, pentru că sunt mai multe motive la mijloc. Dar primul care-mi vine în minte e următorul: profesorii fac parte din categoria numită generic ”bugetari” și asta nu-I ajută deloc. De cel puțin câțiva ani, românii sunt bombardați constant cu următoarea ”narativă”: bugetarii sunt niște îmbuibați care trăiesc pe spatele celor din mediul privat. Acuza asta e extrem de perversă, pentru că e greu s-o combați când bugetari sunt și cei care ies la pensie la 45-50 de ani, cum sunt magistrații și cei din ”casta militarilor” și a serviciilor, și care chiar au niște venituri grase de tot. Și lumea nu stă să nuanțeze. După ce ani de zile li s-a spus românilor că bugetarii sug sângele poporului harnic de la privat, profesorii vor fi obligatoriu băgați în aceeași oală. Și e profund nedrept. Sunt, cum s-ar spune, victime colaterale.
Dar mai e un motiv pentru care aceștia nu sunt deloc iubiți de semeni. Când vorbim de criza din educație, și despre asta se vorbește de cel puțin 30 de ani fără încetare, lumea se gândește în primul rând la preuniversitar, cu precădere la învățământul gimnazial și liceal. Acolo se simte cel mai acut așa zisa criză, pentru că acolo avem de a face cu copii noștri, cu niște ființe aflate încă în curs de maturizare, cu un întreg complex de vulnerabilități, cu multe probleme de comportament. Și care provoacă mereu incidente care fac prima pagină stârnind astfel emoții publice extreme de puternice. Asta face ca cei ce lucrează în preuniversitar să fie și cea mai frecventă țintă a criticilor când vine vorba de sistemul de educație.
Ei, profesorii din gimnazii și licee sunt acarii păuni ai României educate și asta se vede acum, când au intrat în grevă. Și asta e, încă odată, profund nedrept. Și nici nu știu cum li s-ar putea face dreptate, pentru că acel narativ anti-bugetari de care spuneam mai sus a săpat adânc în mințile românilor. Iar consecința e că pagubele pe care le-ar provoca o grevă a profesorilor se vor dovedi o nimica toată pe lângă dauna imensă pe care ura îndreptată împotriva lor o provoacă, culmea, chiar sistemul de educație. Pentru că un profesor urât de societate și prost plătit e printre cele mai rele lucruri care li se pot întâmpla copiilor noștri. Și vina nu-i nici a lor, nici a profesorilor.
