A fost ultimul duel televizat dintre cei doi candidaţi la preşedinţia Americii. A fost dezbatarea cea mai neutră, moderată precis şi suveran de Chris Wallace, de la televiziunea Fox. El a dovedit prin prestaţia sa că a fost o decizie bună să-i fie permis acestui post de televiziune conservator să găzduiască în premieră o dezbatere prezidenţială.
Pentru toţi cei care nu au crezut că merită să sacrifice 90 de minute din viaţa lor pentru a urmări întreaga dezbatere, sunt recomandate declaraţiile finale ale celor doi candidaţi. Acestea sunt de ajuns pentru ca fiecare dintre noi să ne facem o impresie privind calificarea acestora de a fi şefi de stat.
Moderatorul le-a cerut celor doi să facă declaraţiile finale fără a-i pregăti înainte pentru acestea. Hillary Clinton a prezentat suveran un rezumat al programului ei politic, în timp ce Donald Trump a dat fără nicio structură dintr-o temă în alta. Ca şi în timpul dezbaterii, el nu a prezentat niciun plan politic clar de implementare a promisiunilor sale electorale uriaşe. El crede însă că pentru problemele SUA şi ale altor părţi ale lumii ar exista o singură vinovată: Hillary Clinton. Este caracteristic acestui personaj să dea vina pe alţii pentru înfrângerile sale. O atitudine periculoasă şi dincolo de ziua alegerilor.
Este uşor să-l subestimăm pe Donald Trump. Dar el este destul de realist pentru a înţelege că nu mai are cum să câlştige aceste alegeri. Pregătirea sa insuficientă, vizibilă la aceste dezbateri televizate, precum şi umilirea constantă a unor membri ai Partidului Republican i-au făcut pe unii în SUA să creadă că Trump nici nu dorea de fapt dificila funcţie de preşedinte al SUA. De la bun început, suspectează atât democraţi, câ şi republicani, tot ce a dorit actualul candidat conservator a fost să amplifice prezenţa mărcii „Trump”.
Poate că aşa este. Iar dacă Trump ar fi un politician cu stil şi decenţă, atunci republicanii ar avea de ce să-şi facă griji. Să se întrebe cum a putut un astfel de şarlatan să acapareze partidul condus odinioară de Abraham Lincoln.
Dar Trump nu are nici decenţă, nici respect. Nici măcar pentru regulile de bază ale democraţiei. Dragostea sa patologică de sine îl împiedică să admită o înfrângere ca atare. Campania lui arată de câteva săptămâni această direcţie. De eşecul său urmează să fie făcut responsabil sistemul corupt.Iar cei mai aprigi susţinători ai săi tind să-i dea crezare. Toţi cei care nu mai au demult încredere în guvernul de la Washington, care se folosesc de orice ocazie pentru a clama teorii conspiraţioniste, care îi fac responsabili pe „ceilalţi” pentru eşecurile proprii. Trump a făcut tot ce a putut în campania sa pentru a lărgi prăpastia dintre „noi” şi „ceilalţi”.
Baza de nezdruncinat a oricărei democraţii este consensul de recunoaştere a voinţei majorităţii. Trump tocmai este pe cale să submineze acest fundament. Iar reţelele sociale sunt spaţiile perfecte pentru teoriile sale ale conspiraţiei. Nu doar Hillary Clinton, în calitate de preşedintă, va avea de luptat cu acest fenomen; şi republicanii trebuie să vadp cum vor aduce înapoi în sticlă acest spirit anti-democratic la a cărui apariţie au contribuit din plin prin politica lor de boicot din ultimii ani.
De fapt, este vorba aici de pregătirea părţii albe, creştine a Americii de a accepta schimbările demografice petrecute, de a admite că vechea Americă nu mai există, că vechile minorităţi au devenit între timp majoritare, capabile să ia acum alte decizii.
Candidatura lui Trump a creat un butoi politic cu pulbere care pune sub semnul întrebării o ordine socială veche de sute de ani. Iar acesta este un pericol cu mult mai mare decât simpla persoană a lui Donald Trump.
