Campania de promovare a vaccinării anti-COVID-19 nu şi-a atins ţinta, iar rezultatele se văd – o rată de imunizare care situează România pe penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei şi mult sub media europeană. „Nu s-au alocat bani, sau cel puţin CNCAV-ului, comitetul pe care eu îl coordonez, nu a avut fonduri pentru campania de comunicare şi de informare”, spune colonelul Gheorghiţă.

Col.dr. Valeriu Gheorghiţă, şeful Comitetului Naţional de Coordonare a Activităţilor privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV), spune că structura pe care o conduce nu a avut la dispoziţie fonduri: „Nu s-au alocat bani, sau cel puţin CNCAV-ului, comitetul pe care eu îl coordonez, nu a avut fonduri pentru campania de comunicare şi de informare. Obiectivul campaniei de comunicare şi de informare pe care noi l-am avut încă de la început, din noiembrie, a fost de promovare a încrederii populaţiei în ştiinţă şi în sistemul medical, în medici, tocmai pentru că pandemia este o problemă medicală”.

Ce a pus cruce campaniei de vaccinare  

În acelaşi timp, campania anti-vaccinare a fost foarte prezentă în spaţiul public, inclusiv în mass-media, lucru care a făcut diferenţa între situaţia actuală a pandemiei în România şi celelalte state, a mai spus medicul militar.

Sociologul Gelu Duminică deplânge implicarea politicului într-o campanie care trebuia să fie făcută de specialişti. „Am un mare respect pentru Valeriu Gheorghiţă. Un om cu foarte mult bun-simţ care, atunci când a fost lăsat în pace de politicieni, a făcut treabă bună. În luna mai, înainte de relaxare, ne-am găsit pentru prima dată, la rugămintea lui. Atunci am aflat că nu au niciun ban pentru informare şi comunicare. Mai mult chiar, la doar câteva zile după, un mare om politic (nu spui cine, însă îşi spune Superman) a decis să scoată obligativitatea purtării măştii în spaţiile publice, chiar dacă, în discuţiile avute, şi eu şi Valeriu Gheorghiţă spuneam că ar fi cea mai proastă decizie care ar pune campania de vaccinare în cap. Ceea ce s-a întâmplat”, scrie Gelu Duminică. În 4 luni de campanie am avut ridicola cifră de 20 de vaccinuri administrate, în medie, pe zi, pe judeţ, adaugă sociologul.

„E greu să ai o campanie de succes în condiţiile pe care politicul român le-a asigurat. Fără să pui bani pentru studii, analize şi campanii, promovând mesaje super-politizate, urcând oameni politici în scaunul de comunicator, făcând clip de promovare a campaniei cu om politic personaj principal, împingând afară specialiştii nepolitici din ministere etc. e o minune că s-a reuşit şi ceea ce s-a reuşit”, conchide Gelu Duminică.

„Vrei să propui modele şi arăţi un manelist“ 

În opinia sociologului Alfred Bulai, sarcina campaniei provaccin ar fi trebuit asumată de structuri guvernamentale specializate. „Grupul strategic putea să aibă şi această componentă. Trebuiau să se organizeze. Promovarea este o activitate total diferită de cea de vaccinare, trebuia făcută altfel, cu specialişti, nu cu clipuri multe dintre ele prost făcute. Atenţie! Campania de promovare nu trebuia făcută doar cu vaccinarea, ci şi cu celelalte măsuri sanitare – distanţarea, masca, dezinfectarea. Păi, dacă toată lumea ar menţine distanţarea, s-ar rezolva 80% din problemă”, a comentat Bulai.  Pentru că, adaugă acesta, şi vaccinatul poate muri sau poate transmite boala. Campania pro-vaccinare a fost concepută deficitar: „Tu vrei să-mi propui modele şi-mi arăţi că un manelist s-a vaccinat. Păi s-ar putea să nu mă mai vaccinez. Că nu poţi face o reclamă ca la detergent dacă vrei să ai eficienţă. Campania a fost primitiv făcută, ca în România”, consideră sociologul Alfred Bulai.

Promovarea trebuia făcută pe partea medicală generală din care vaccinarea ar fi trebuit să fie doar o parte, întăreşte expertul. Şi, trebuiau implicaţi nu neapărat medici, ci personalităţi, inclusiv pe plan extern, în care oamenii au mare încredere. „Ei te conving. Faptul că politicienii s-au pozat că se vaccinează şi ne spun şi nouă să o facem nu e un argument pro-vaccinare, pentru că încrederea în politicieni e foarte mică. Totul trebuia integrat într-o filosofie cu tot ce înseamnă COVID-19”, adaugă acesta.

Or, autorităţile au făcut şi greşeli de management al campaniei, dar şi de comunicare: „Trebuia mers pe logica distanţării între indivizi, indiferent dacă sunt vaccinaţi sau nu, şi nu pe restricţii aberante. Suedia este dată ca exemplu tocmai pentru că ea n-a avut niciun fel de restricţii, dar distanţa socială a fost respectată“, a conchis universitarul.

Cum au rezolvat Italia şi Australia 

Crunt lovită la începutul pandemiei, cu un număr-record de 131.301 de victime, Italia poate fi dată acum ca exemplu datorită modului în care a înţeles să gestioneze criza epidemiologică în valul 4. Astfel, în prezent, 76% din populaţie este vaccinată, iar numărul de noi infectări şi deci şi cel al celor care ajung în stare gravă în secţiile de ATI este ţinut perfect sub control. Concret, în cursul zilei de duminică (cifrele de luni nu au fost disponibile până la ora redactării acestui material) s-au înregistrat numai 2.278 de noi infectări cu SARS-CoV-2 şi, foarte important, numai 27 de decese. La ATI se aflau numai 364 de italieni cu COVID-19. Asta în condiţiile în care populaţia ţării se ridică la peste 50 de milioane de cetăţeni.

Italia a introdus obligativitatea certificatului verde european treptat. Iniţial, acesta a fost introdus pentru accesul la muzee, săli de sport, evenimente în spaţii închise sau în interiorul restaurantelor. Ulterior, guvernul italian a extins folosirea paşaportului în cazul profesorilor şi al personalului din şcoli, iar în ultima fază s-a impus obligativitatea acestuia în absolut toate locurile de muncă, la stat sau privat.

Mai exact, paşaportul COVID va fi obligatoriu în Italia, începând de vineri, 15 octombrie 2021, pentru toţi angajaţii publici şi privaţi, iar încălcarea acestei prevederi poate aduce amenzi de până la 1.000 de euro. Concret, angajaţii care nu-l vor avea asupra lor în momentul venirii la serviciu nu vor fi lăsaţi să intre şi vor fi consideraţi absenţi nejustificaţi, se explică în normele de aplicare ale decretului dat de guvernul italian. Încălcarea obligaţiei de a deţine certificatul se pedepseşte cu o amendă cuprinsă între 400 şi 1.000 de euro şi poate fi majorată în cazul falsificării documentului. În plus, în acest ultim caz, se declanşează automat şi un dosar de urmărire penală. După cinci zile de absenţă nejustificată „relaţia de muncă este suspendată şi nu sunt datorate salarii şi alte taxe sau remuneraţii către angajat”, se precizează în document.

Număr infim de decese 

Un alt exemplu de bună gestionare a pandemiei îl dă Australia, dar aici tacticile folosite de autorităţi au fost altele. În ţara de la Antipozi s-au înregistrat în total de la începutul pandemiei numai 127.454 de cazuri de COVID-19 şi un număr de 1.432 de decese, cam cât se înregistrează în România acum în patru, cel mult cinci zile. Aici s-au impus măsuri ferme de lockdown în diverse zone ale ţării pe fondul unei campanii foarte agresive de vaccinare. În plus, autorităţile au testat masiv: 39.741.202 de teste la o populaţie de 25.876.349 de persoane. Oraşul Sydney, de exemplu, a ieşit acum dintr-un lockdown de 106 zile după ce rata de vaccinare a ajuns destul de mare, de 52 la sută din populaţie. Oricum, la nivelul ţării, rata de vaccinare este de 69 la sută, dar există districte unde aceasta depăşeşte 75 la sută. Drept urmare, zilnic aici se înregistrează numai 2.374 de noi infectări şi 11 decese. La ATI în toată Australia se află în stare gravă numai 296 de pacienţi COVID-19.

În România, lucrurile dau din rău în mai rău 

Autorităţile au făcut publice ultimele date despre evoluţia pandemiei în România. Astfel, de duminică până luni, au fost identificate 9.148 de cazuri noi de COVID-19 şi s-au înregistrat 209 decese. Numărul pacienţilor internaţi la ATI a ajuns la 1.632 de persoane.   Municipiul Bucureşti se afla, luni, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus. Judeţul Constanţa ocupa locul II, iar pe locul al III-lea se afla Timiş. Concret, în Bucureşti, unde s-a ajuns la o incidenţă de 14,20 cazuri la mia de locuitori, au fost raportate 2.423 de cazuri noi. În Constanţa au fost raportate 514 infectări noi, iar în Timiş, 480.