Vă prezentăm astăzi rolul kinetoterapiei în creșterea copilului de la 0 la 18 ani. De ce rolul kinetoterapeutului nu se termină după vârsta de 1 an a copilului?!

Bebeluși, preșcolari, copiii sau adolescenți. Mulți dintre ei ajung la kinetoterapeut din cauza unor afecțiuni ortopedice sau deficiențe neuromotorii. Câți dintre părinți știu, însă, că pentru o dezvoltare armonioasă un copil ar trebui fie examinat de un specialist în kinetoterapie pe toată perioada creșterii, de la 0 la 18 ani?

O primă întâlnire cu kinetoterapeutul ar trebui să aibă loc după primele săptămâni de la naștere. În cadrul acestei evaluări se verifica motricitatea și gradul de dezvoltare a copilului. Kinetoterapeutul va evalua abilitățile motorii de bază, va descoperi dacă sunt întârzieri în dezvoltare și va propune un plan de tratament personalizat. Primul an este considerat de mulți drept cea mai importantă perioadă din viața copilului pentru că atunci începe dezvoltarea psihomotorie, care înseamnă dezvoltarea motorie (poziție, motricitate, tonus muscular, reflexe, echilibru) și dezvoltarea senzorială, intelectuală și afectivă. Până la vârsta de 12 luni copilului ar trebui consultat de către un kinetoterapeut, fie la indicația medicului pediatru, fie la inițiativa părinților.

Cum dezvoltarea copilului nu se termină la vârsta de 1 an, nici vizitele la kinetoterapeut nu ar trebui să se oprească atunci.

„Dobândirea achizițiilor neuromotorii este un proces dinamic, ce începe la naștere și continuă toată viața. În general, de la 1 an ar trebui să vedem copilul că începe să pășească singur. Pe la 1 an și jumătate copilul ar trebui să meargă singur, iar la 2 ani să meargă ducând obiecte în brațe sau în mâini. La vârsta de 3 ani mersul ar trebui să fie coordonat, stabilizat, iar copilul ar trebui să poată să urce și să coboare scările.

Apoi, între 3 și 6 ani copilul începe să urce și să coboare scările alternativ, ar trebui să poată alerga, sări, precum și să meargă pe tricicletă, bicicletă sau pe alte accesorii de joacă. Tot în această etapă de 3-6 ani, adică vârsta preșcolară, se dezvoltă foarte mult și abilitățile motorii fine, adică motricitatea fină. Ne referim la acele mișcări care implică folosirea mușchilor mici de la mâini, degete și încheieturi, iar copilul învață să deseneze, să țină corect lingurița în mână sau să se încalțe.

E adevărat că fiecare copil are propriul lui ritm de creștere. Unii progresează mai rapid, alții mai lent. Pentru a se asigura că au o dezvoltare echilibrată, părinții ar trebui să vină cu copilul lor la un kinetoterapeut. În urma evaluării, dacă se constată probleme precum tulburări de mers, platfus sau tulburări de echilibru, se pot lua măsuri din timp”, susține Florin Lixandru, kinetoterapeut în cadrul Centrului de Reabilitare Ortopedică și Neurologică CRON-PHOENIX.

Deja de la vârsta de 6-7 ani și până pe la 11-12 ani, când copiii sunt la vârsta școlară, abilitățile motorii ar trebui să fie foarte dezvoltate. Tot atunci există riscul de a apărea probleme la capitolul coordonare, echilibru, tonus muscular și abilități fizice. În această perioadă copiii cresc în înălțime și pot apărea așa-numitele „dureri de creștere”, în special la nivelul picioarelor. De asemenea, pe fondul unor predispoziții genetice și a unor deficiențe de vitamine și minerale, precum și din cauza ghiozdanului prea greu pe care îl duc zilnic în spate, pot apărea deformări ale coloanei vertebrale.

Odată cu vârsta de 11-12 ani și până la vârsta 18 ani, copiii devin adolescenți și trec prin cele mai mari schimbări fizice. Tot atunci sunt frecvente și deviațiile coloanei vertebrale precum scolioza, cifoza și lordoza.

„Scolioza este foarte frecventă în adolescență, atunci când au loc puseele de creștere. Statisticile arată că 9 din 10 cazuri de scolioză apar în jurul vârstei de 10-12 ani și se agravează în perioada pubertății. Dincolo de scolioză, o altă afecțiune frecventă este hipercifoza posturală, care apare din cauza posturii vicioase a corpului sau datorită maladiei SCHEUERMANN. Adolescenții stau cocoșați în bancă, la școală, acasă, la masă și mai ales atunci când stau aplecați cu ochii în ecrane, pe telefon sau tabletă. Terapia fizică ajută la corectarea posturii și remedierea deficiențelor. Trebuie însă ca toate aceste probleme să fie depistate precoce iar tratamentul să înceapă cât mai devreme. De aceea, în perioada 0-18 ani, recomand părinților să vină cu copiii și adolescenții o dată pe an la kinetoterapeut pentru o evaluare de specialitate”, afirmă kinetoterapeutul Florin Lixandru, care a recuperat peste 900 copii și adolescenți cu afecțiuni ortopedice, deficiențe neuromotorii, pareze cerebrale și scolioze.

Kinetoterapia și-a dovedit eficiența și într-o altă problemă medicală cu care se confruntă tot mai mulți copii și adolescenți: kilogramele în plus. Din cauza sedentarismului, aceștia devin supraponderali sau chiar obezi. Pentru a slăbi într-un mod sănătos, alimentația corectă trebuie combinată cu mișcarea. Printr-un program de exerciții fizice personalizat, realizat sub îndrumarea unui specialist, adolescenții își vor atinge obiectivele, își vor îmbunătăți postura și vor avea o dezvoltare echilibrată, cu beneficii pentru tot restul vieții.