Guvernul, prin Ministerul Finanțelor, a renunțat la împrumutul de 70 milioane de euro de la Banca Mondială pentru informatizarea Fiscului, după ce s-au cheltuit degeaba 18 milioane de euro. Printr-o instituție subordonată, Comisia Națională de Prognoză, intenționează acum să atragă finanțare prin metoda parteneriatului public privat. CNP a fost până mai ieri în subordinea lui Darius Vâlcov, adevăratul promotor al PPP, soluție care presupune birocrație mai puțină dar și controale deloc numeroase, generând astfel suspiciuni în ceea ce privește acordarea contractelor și dimensiunile acestora. Fostul șef al ANAF Gelu Diaconu demască interesele din spatele acestei afaceri și cum a dorit Vâlcov să  controleze tot. 

”Din prima zi a alungării mele de la ANAF am atras atenția că procesul de reforma (prin informatizare/digitalizare) al administrației fiscale va fi compromis. Știam colcăiala de interese din spate! Nu degeaba se cheltuiseră până la începerea programului cu Banca Mondială (BM) peste 100 de milioane de euro pe un sistem IT învechit, greoi, lipsit de resurse pentru dezvoltare și aflat permanent în pragul colapsului. Cei mai buni specialiști ai ANAF au muncit până la epuizare să asigure derularea în grafic a proiectului cu BM.  Era totuși, la începutul lui 2016, o întârziere de cca. 3-6 luni în realizarea proiectului pentru care eram aspru criticat de unii deontologi atoateștiutori din presă.

S-a ajuns apoi, e drept mai anevoios, exact la începutul guvernării PSD, la final: depunerea ofertelor de către 6 mari soft-developeri. Se obligau fiecare, potrivit specificației tehnice să realizeze, până cel târziu în 2019, un SISTEM INFORMATIC INTEGRAT DE GESTIUNE A VENITURILOR STATULUI. O soluție informatică predefinită de tip COTS, extrem de complexă (și care funcționează perfect în alte state civilizate), care avea însă din start o „hibă”: o modificare legislativă în domeniul taxării putea fi preluată de sistem doar într-o perioadă mai îndelungată.

Ori în România, orice politruc alfabetizat din Slatina sau de aiurea, crede că este de datoria lui ca zilnic să propună modificări de taxe (creșteri, scăderi, exceptări, exonerări, restituirii etc.)!!! Uitați-vă și astăzi, chiar la liderii opoziției, cum au zilnic inițiative în domeniul fiscalității!

Și uite așa, în timpul guvernării Tudose, la inițiativa lui Mișa (Ionuț Mișa, fost ministru de Finanțe și fost șef la ANAF, n.r.), un pilos bezmetic devenit ministru, se ia decizia blocării proiectului cu BM și transferarea structurii IT din ANAF la MFP sub denumirea pompoasă de CENTRUL NAȚIONAL DE INFORMAȚII FINANCIARE.

Un proiect derulat după procedurile și sub strictă supraveghere a BM avea să fie îngropat definitiv de o mâna de hulpavi interesați din mandatul lui Orlando (Eugen Orlando Teodorovici, n.r.). După ce se cheltuiseră deja 18 milioane de euro.

De ce au făcut asta? Răspunsul îl avem imediat: pentru a face loc inițiativei lui Vâlcov, un infractor pur sânge, la care au aderat imediat Orlando și Ghizdeanu (Ion Ghizdeanu, șeful CNP, n.r.), gradatul priceput în toate. Măreața inițiativa a PARTENERIATULUI PUBLIC PRIVAT! De data aceasta alocând 150 de milioane de euro, adică o suma dublă față de proiectul cu BM.

Cu toții știm că partenerul privat trebuie să-și recupereze investiția printr-o taxă. Cum se va calcula această taxă? Vor da bani la „paușal” contribuabilii sau direct de la buget?
Cine este în stare să definească dpdv informatic „aici suntem și trebuie să ajungem aici”?

În instabilitate legislativă actuală cerințele de proiect sunt o fata morgana. Cine va fi în stare să recepționeze un asemenea proiect? Proiectul cu BM s-a oprit și pentru că nu a fost nimeni în stare să avizeze vreuna din soluțiile propuse.

Ceea ce se vrea este în fapt dorința de a oferi pe tavă, contra unui cost enorm cvasi-permanent, unui „partener privat” administrarea fiscală din statul român! Va veni un „străin” să facă pe bani grei ce și când vrea/poate el?? ANAF devine astfel „chiriaș” al propriului sistem informatic??

Ori motivul pentru care BM a oprit și proiectul de reforma inițiat în 2006, pe vremea ministrului Vlădescu, a fost că ANAF trebuia să fie proprietarul de drept al investiției, respectiv a codului sursă.”