Achiziţia Grupului Rompetrol de către kazahii de la KazMunayGas nu a fost deloc un lucru întâmplător şi nici măcar conjunctural. Autorităţile statului din Asia Centrală căutau de multă vreme o poartă de intrare către piaţa europeană. Aveau în vedere două lucruri: să deţină o rafinărie şi o reţea de distribuţie.
După două încercări eşuate de a cumpăra o rafinărie în Cehia şi Lituania, în vara lui 2007 au dat în sfârşit lovitura. Omul de afaceri Dinu Patriciu a vândut in luna august către KazMunaiGaz pachetul majoritar de actiuni al Grupului Rompetrol, care le-a pus la dispoziţie două rafinării (Petromidia si Vega) cât şi staţii în şapte ţări (România, Franţa, Spania, Bulgaria, Moldova, Georgia şi Ucraina).
„Rompetrol este un fel de avanpost al petrolului kazah în Europa. Am investit deja 1,5 miliarde de dolari şi am obţinut cea mai modernă companie din această parte a lumii”, a afirmat Kabyldin.
Prezent în 12 ţări şi cu majoritatea activelor şi operaţiunilor în Franţa, România, Spania şi Sud-Estul Europei, Rompetrol poate sustine securitatea energetică a Europei prin realizarea unei punţi de legătură între resursele de ţiţei din Est şi pieţele de desfacere din Vest. În fapt, o alternativă la petrolul rusesc.
Astfel, se creează premisele asigurării unui flux constant de materie primă, care să răspundă nevoilor consumatorilor de produse la standarde europene.
„Cei 130-140 de milioane de tone la cât se va ridica producţia de ţiţei a Kazakhstan-ului în viitorul apropiat vor trebui vânduţi, în mare parte, la export, a spus Kairgeldy Kabyldin, preşedintele KazMunayGas, citat de agenţia locală Liter. Potrivit acestuia, este de preferat să se vândă produs finit şi nu petrol brut .
Şeful KMG este susţinut în afirmaţiile sale de la Bucureşti de Sadvakasov Meralyev, directorul general al Grupului Rompetrol. Acesta aduce şi argumente în sprijinul proiectului kazah de a juca un rol important în industria petrolului din regiune. Astfel, terminalul petrolier inaugurat acum doi la Năvodari, lângă Petromidia, are capacitatea de a primi petroliere de mare capacitate (160.000 tone tone tdw) a căror încărcătură poate să fie procesată şi stocată în rafinăria din imediata vecinătate, ori transportată prin Bosfor către alte pieţe.
Rompetrol se află tocmai în centrul acestui areal geografic, început din Kazakhstan (KazMunayGas – unicul acţionar al Grupului), continuat în zona Mării Negre – în Georgia, Ucraina, Moldova, România, Bulgaria şi până în Vestul Europei – Marea Mediterana (Franţa şi Spania) poate primi materie primă şi exporta produse în cel mai scurt timp în toate aceste regiuni şi este, din acest motiv, cel mai important activ al Kazakhstan-lui din afara ţării.
Specialişti ai industriei apreciază că ar fi mai ieftin să transporţi ţiţeiul asiatic de la terminalul constănţean decât prin anunţata conductă Burgas – Alexandroupolis. La sfârşitul acestui an terminalul de la Năvodari va avea o capacitate de 3,5 milioane de tone.
În plus, statul din Asia Centrală poate juca încă o carte mare odată cu realizarea oleoductului Constanţa-Trieste al cărui scop este aducerea petrolului caspic în Europa şi care trebuie să treacă prin terminalul de la Batumi, Georgia care este proprietatea Kazakhstan-ului.
Până atunci, însă, Rompetrol îşi turează motoarele la maxim. Valoarea totală a exporturilor realizate de Rompetrol Rafinare, împreună cu Rompetrol Petrochemicals şi Rompetrol Gas, s-au ridicat în primele nouă luni la un nivel de peste 774 milioane USD, cu 10% mai mult faţă de cel atins în ianuarie – septembrie 2009.
