Cel mai cunoscut tenor român înainte de ’89, Florin Georgescu ar fi putut să fie în avangarda mondială a celor mai apreciate voci lirice, alături de Jose Carerras și Placido Domingo. În 1989, elita americană l-a adoptat punându-i la picioare cele mai prestigiosele săli de peste ocean. A reputat succes după succes dar nu a putut sta mult departe de casă.
Maestrul Florin Georgescu a preferat să se întoarcă, mânat de dor de familie, prieteni, satul natal și romanțe, gen al cărui ambasador este. Sigurul tenor român pentru care admiratorii au spart geamurile Operei Române din București, în dorința disperată de a-l vedea și auzi, maestrul Florin Georgescu împlinește sâmbătă, 10 aprilie, o frumoasă vârstă.
Artistul căruia i s-a oferit șansa unui trai de vis în mari metropole ale lumii, a ales să ducă o viață fericită și liniștită alături de familia sa, în frumosul sat montan Pietroșița, Dâmbovița, unde s-a restabilit după 35 de ani. Loc pe care nu l-ar schimba cu altul din întreaga lume, deși în lunga sa carieră a cântat pe patru continente. Prestigioase săli din Europa, Teatrul Academic de Stat Balșoi din Moscova, Novosibirsk Opera din Siberia, Israeli Opera, Los Angeles Opera, Detroit Opera House ori Teatrul Michigan (unde a cântat după regretatul Luciano Pavarotti, cu care s-a cunoscut), sunt locuri unde românul a fost aplaudat la scenă deschisă.
După ani de cîntat peste tot în lume, Florin Georgescu s-a întors în satul natal
”N-a fost cu putință să stau departe de țara mea. În trei ani de zile cât am locuit în Statele Unite m-am întors în țară de 11 ori, la fiecare Paști, Crăciun, zile importante de naștere, cum erau zilele onomastice ale marelui român și prieten Ion Dolănescu. America mi-a oferit tot, un salariu din care, în trei luni, mi-au achiziționat apartament și mașină, însă tot acasă m-am întors”, povestește muzicianul, cântăreț de operă, operetă și romanțe.
Înainte de debut, Florin Georgescu a lucrat la Combinatului de Oțeluri Speciale Târgoviște
Talentul său ce l-a propulsat într-una din marile personalități muzicale din perioada ‘80-’90, a plecat ”neșlefuit” dintr-o secție a Combinatului de Oțeluri Speciale Târgoviște și a prins ”formă” la Teatrul de Operetă din București. ”După tot ce am făcut, încă visez că m-a lăsat vocea, m-am întors la oțelărie și colegii îmi aduc aminte că acolo era locul meu”, spune în glumă tenorul, actualul director al Centrului Județean de Cultură Dâmbovița.
Grigore Leșe s-a mutat la biserică. Recent a trecut printr-un accident vascular!
”Povestea mea a început de la Pietroșița. La 19 ani, am plecat cu un tren de noapte spre București și am ajuns la ora 03.00, în Gara Basarab, unde am dormit, pe o bancă, până dimineața. La ora 06.00 am ajuns la audiție iar la ora 09.00 eram deja angajat la Opereta din București”, își aduce aminte maestrul despre ziua în care a simțit că țara nu mai are granițe. ”La Conservator ( Universitatea națională de Muzică din București-n.r.) am avut noroc să-l cunosc pe profesorul Ioan Pop, care și-a sacrificat cinci ani din viață făcând specializare cu mine. Aș putea spune că era pasionat de mine, mi-a fost ca un tată. Își făcea timp pentru studiul meu chiar și sâmbetele și duminicile. El m-a convins să rup barierele, să plec spre scenele lumii, fac fac ceea ce nu aș fi crezut vreodată”. Cel mai emoționat spectacol a avut loc la Teatrul Michigan, unde românul a fost angajat timp de trei ani. ”Am debutat cu ”Traviata”, într-o sală cu 6500 locuri, unde, din respect pentru mine, s-a cântat Imnul României. A fost ceva inimaginabil”, își aduce aminte artistul.
Florin Georgescu, singurul artist pentru care s-au spart geamurile Operei Naționale: ”mulți și-au dorit să intre cu orice preț. Nu veneau numai oameni selecți la Operă”
Anii comunismului n-au fost ani de criză pentru cultura și muzica clasică românească. Oriunde concerta tânărul tenor Florin Georgescu sălile erau pline ochi ”O regizoare a Operei Naționale Române mi-a amintit un moment deosebit de prin 1982, când s-au spart geamurile instituției. Mă aflam în turneu cu ”Rigoletto” și a venit la mine directorul administrativ al Operei să-mi spună că e coadă la bilete lungă până în stația de troleibuz. S-au instalat boxe în afara clădirii, pentru cei ce n-au intrat însă tot s-au spart geamurile, mulți și-au dorit să intre cu orice preț. Nu veneau numai oameni selecți la Operă”, glumește Florin Georgescu ce, la un moment dat, s-a împrieteni cu ofițerul de securitate delegat să-l supravegheze. Mergeau împreună mai oriunde, la baruri, la întâlniri. ”Aș vrea să-l revăd, nu mai țin mine numele său, mi-ar face plăcere. Mi-a zis și am înțeles -”asta-i datoria mea, trebuie să fac raport cu ce faci tu!”
Munca artistiă a celui care sensibiliza întrega audiență feminină cu arii precum ”Te voi răpi la noapte”, Mi-e dor, de-o fată mi-e dor”, ”Frumoasa mea cu ochii verzi”ori ”Corbăierii” este astăzi continuată de fiul său, Florin Georgescu Jr., unul din cei mai apreciați actori ai Teatrului ”Tony Bulandra” din Târgoviște.
