AcasăExterneNew York Times: Putregaiul din inima Greciei poate fi văzut acum cu...

New York Times: Putregaiul din inima Greciei poate fi văzut acum cu ochiul liber 

Articol publicat de de Alexander Clapp în publicația americană The New York Times:

„Sunt hotărât [să am] un guvern format cu adevărat din cei mai buni oameni”, declara Kyriakos Mitsotakis în aprilie 2018 în fața unei audiențe de industriași și antreprenori. Sub conducerea lui, viciile trecutului – nepotism, corupție – nu vor mai fi tolerate. Grecia, a anunțat el în ziua din iulie 2019 în care a devenit premier, poate „din nou să-și ridice fruntea cu mândrie”.

Trei ani mai târziu, mulți neinițiați erau deja convinși de reformare. Microsoft, Pfizer și JP Morgan Chase și-au deschis filiale în țară, un program accelerat de vize a stimulat mii de nomazi digitali să se mute la Atena, iar o campanie turistică neîncetată – „Vei vrea să rămâi pentru totdeauna!”, spune sloganul – a ademenit un număr-record de americani pe țărmul Egeei vara aceasta. Până și supravegherea economiei de către UE a ajuns la final. După un deceniu de dificultăți, țara pare să fi trecut printr-o transformare uluitoare.

Dar în interiorul Greciei supurează o realitate mai sumbră. Corupția și conflictele de interese pe care Mitsotakis s-a angajat să le stârpească nu numai că există în continuare, dar, din multe puncte de vedere, par să se fi concentrat și aprofundat. Departe de a fi fost restructurat, statul grec a primit doar o spoială cosmetică, o redecorare a vitrinei cu administratori. În ultimele săptămâni un scandal al interceptărilor telefonice a dezvăluit în mod spectaculos putregaiul din substrat. Numit Watergate-ul Greciei, el a expus spionajul rânced de sub fațada sclipitoare. „Grecia 2.0” promisă de Mitsotakis se dovedește acum a fi tot cea veche.

Scandalul a început cu Thanasis Koukakis, un jurnalist financiar cunoscut pentru investigarea unor personaje influente din lumea bancară. În iunie 2020 serviciile secrete elene l-au pus sub urmărire – interceptându-i ambele telefoane – pe motiv că ar fi reprezentat o amenințare pentru securitatea națională. Două luni mai târziu, când i s-a dat de știre că e ascultat, Koukakis s-a confruntat cu autoritățile. Spionarea lui a încetat chiar în acea zi.

Și cu asta părea să se fi încheiat. Însă în iulie 2021 el a primit un mesaj SMS de la un număr necunoscut. „Thanasis, tu știai de treaba asta?”, suna mesajul în greacă, urmat de o legătură de internet, pe care el a apăsat. Acea legătură i-a infectat iPhone-ul cu Predator, o aplicație spyware care i-a trimis datele din telefon către o firmă misterioasă numită Intellexa, înregistrată în Cipru, dar cu sediul la Atena.

Nu e primul grec care a primit un asemenea mesaj. În septembrie 2021 Nikos Androulakis – europarlamentar și pe atunci cu șanse mari de a prelua șefia Pasok, partidul grec de centru-stânga care e rivalul tradițional al formațiunii lui Mitsotakis – a primit aceeași legătură de internet. Doar că el n-a apăsat pe ea. N-au trecut decât câteva zile și, din motive pe care guvernul încă nu le-a explicat satisfăcător, el a fost pus sub urmărire, în mod legal, de serviciile elene de informații.

Interceptarea telefoanelor este de decenii bune o trăsătură sinistră a statului grec. Dar sub Mitsotakis spionajul la nivel național s-a extins, devenind o birocrație care în mare parte nu dă socoteală nimănui. Una dintre primele lui măsuri în calitate de premier a fost să aducă serviciile de informații sub controlul direct al biroului său, iar apoi să-l instaleze – prin amendament legislativ – la șefia lor pe fostul director al unei firme globale de securitate. De atunci numărul telefoanelor interceptate în Grecia nu a făcut decât să crească. Anul trecut, în medie, au fost autorizate spre interceptare 42 de dispozitive în fiecare zi, ajungându-se la un total de peste 15.000 de telefoane spionate de guvern în oricare moment.

E o cifră uluitoare. Și totuși, această formă de interceptare a fost mereu una legală – cel puțin în teorie. Utilizarea aplicației Predator, care a fost condamnată explicit de UE, e o cu totul altă poveste. E posibil ca serviciile secrete elene, care deja gestionau o vastă campanie de spionaj, să fi delegat și mai multe interceptări intruzive unei misterioase companii private? Ar putea fi guvernul Mitsotakis în spatele acestor activități de hacking?

Nu știm, dar un indiciu ni-l oferă biroul premierului. În a patra sa zi la putere, Mitsotakis l-a numit pe Grigoris Dimitriadis – fostul său director de campanie electorală și totodată nepotul său – în funcția de secretar general al premierului. Poziția e una crucială în Grecia, fiind un canal de informare între premier și, pe lângă alte instituții ale statului, complexul de securitate națională. În ultimele luni jurnaliștii greci au făcut o serie de dezvăluiri senzaționale despre Dimitriadis, cea mai relevantă fiind aceea că, în timp ce se afla în funcție, el a făcut tranzacții financiare cu un cerc de afaceriști care a avut afaceri și cu proprietarul firmei Intellexa.

Rămâne nelămurit dacă Mitsotakis știa și, dacă da, în ce măsură, despre utilizarea aplicației Predator în Grecia. El nici măcar nu a abordat încă chestiunea în mod direct, făcând în schimb aluzie că scandalul în care e implicat guvernul său ar putea fi opera unor „forțe întunecate din afara Greciei”. Membri ai cabinetului său au negat totuși acuzațiile. „Statul grec nu a procurat nici un sistem de spionaj ilegal de la companii precum Predator”, insista în iunie un ministru. Persistă însă întrebarea dacă guvernul Mitsotakis a cumpărat sau nu informații obținute prin această formă de spionaj.

Și întrebări mai sunt din belșug. Sediul din Atena al companiei Intellexa – responsabilă pentru comercializarea unor softuri spion – nu a fost încă percheziționat și se poate presupune că funcționează în continuare. De ce? Consecințele par să fi fost rezervate pentru alții: la începutul lui august au demisionat și șeful spionajului și secretarul general ai lui Mitsotakis. Nici una dintre demisii, s-au grăbit să clarifice atât biroul premierului cât și un funcționar guvernamental, nu are absolut nici o legătură cu atacurile cu Predator. Unul s-ar fi implicat în „acțiuni incorecte”, iar celălalt ar fi fost victima unui „climat toxic”. În ce au constat acele acțiuni și de ce a devenit toxic acel climat nu s-a mai precizat.

Problema aici nu este neapărat că corupția s-ar fi înrădăcinat și mai adânc sub Mitsotakis comparativ cu guvernele anterioare – sau cu multe alte guverne europene. (Lideri ai opoziției și jurnaliști au mai fost atacați cu spyware și în Franța, Spania, Ungaria și Polonia.) E vorba mai degrabă de contradicția imposibil de justificat dintre țara pe care insistă Mitsotakis s-o prezinte în străinătate – un stat democratic impecabil al cărui respect pentru domnia legii și a cărui certificare liberală ar trebui răsplătite cu investiții corporatiste și dolari din turism – și cea pe care o conduce el de fapt.

În mai, când scandalul de spionaj începea să-l strângă cu ușa, Mitsotakis a zburat la Washington pentru a ține în fața Congresului un discurs despre importanța respectării valorilor democratice și a combaterii exceselor autocratice. Vreme de 40 de minute el a detaliat pe larg necesitatea încrederii sociale și a instituțiilor robuste. „Vechii greci”, afirma el între rundele de aplauze, „gândeau că aroganța, extremismul și excesul sunt cele mai grave amenințări la adresa democrației”. Întrebarea pentru Mitsotakis este: el de ce nu gândește la fel?

Ultimele Articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.