Într-o ligă copleșită de inflația echipelor multinaționale Panathinaikos a mizat pe formula clasică. Și a câștigat. A demonstrat că baschetul european are și rădăcini elene. Doi greci și doi americani, în primii cinci. Alături de ei, un francez din Martinica. Ultimul, mai aproape de America decât de Europa, oricum am privi lucrurile. Armada spaniolă a avut doar trei iberici în intregul lot. Autohtoni greci au fost de două ori mai mulți.

MVP-ul partidei a fost de asemenea, un grec. Kostas Sloukas. Venit de pe banca de rezerve în marea finală, a avut emoții doar la aruncările libere. 4 din 4 la aruncările de trei, 2 din 2 pentru cele de două puncte și 8 din 9, la libere. Fără să tremure deloc în momentele cheie. În cel mai autentic stil elen.

Furtuna nu fusese anunțată
Real a condus cu 36-25, după primul sfert. Dar niciodată să nu îi crezi pe greci. Indiferent de daruri. Rătăcirea din primul sfert a fost cadoul menit să gripeze algoritmul madrilen. Panathinaikos a fost peste Real după 30 de minute de urmărire continuă, 64-61. Secvența decisivă s-a derulat cu șase minute și șase secunde înainte de final. A marcat Llull de trei puncte, iar Real s-a apropiat la 73-71. Sloukas a răspuns cu două lovituri de trei. 79-71, iar finala era jucată.

Ultimele 90 de secunde nu au mai contat. Sărbătoarea începuse înainte de 95-80, scorul detronării Realului. Privirile pierdute în neant, dincolo de fericire, ale patronului Dimitris Giannakopoulos reimaginau totul. L-a adus pe Kostas Sloukas de la Olympiakos, pentru 2,8 milioane de dolari pe sezon, potrivit eurohoops.net. Al doilea salariu din Euroligă, după cele 4 milioane primite de Shane Larkin, la Anadolu Istanbul. Nu a fost singura mișcare spectaculoasă. Este însă clasică pentru baschetul elen. În urmă cu 14 ani, Vassilis Spanoulis părăsea Panathinaikos pentru Olympiacos, eterna rivală. Sosise vremea revanșei.

Focul din Balcani
Giannakopoulos a fost în ultimii ani butoiul cu pulbere al Euroligii. L-a amenințat pe fostul președinte Bertomeu cu retragerea clubului, potrivit sportspromedia.com. Îl considera responsabil pentru declinul financiar al competiției. În primul an pandemic veniturile Euroligii se diminuaseră cu 30%, iar cluburile au primit cu 14% mai puțin. Grecul anunțase că vinde echipa cu 25 de milioane de euro. În replică, managementul Euroligii i-a pus în vedere că exitul îl va costa 10 milioane de euro.

În anii următori, bugetul lui Panathinaikos a urcat până la 35 de milioane de euro, scriu cei de la basketballsphere.com. Al doilea buget din baschetul european, după cel al lui Real Madrid cu 42 de milioane, a făcut posibilă cucerirea celui de-al șaptelea titlu suprem din istoria clubului.

Dimitris a preluat echipa de la Pavlos Giannakopoulos, nimeni altul decât tatăl său. Nu a fost singura afacere moștenită. Dimitris este președinte și CEO al companiei producătoare de medicamente Vianex. Prima pe piața din Grecia, compania are operațiuni în 114 țări din Europa, Orientul Mijlociu, Asia și Africa, conform appolo.io.

Nikos Gallis Arena
Pavlos a relansat clubul la începutul anilor `90. Aici, Nikos Gallis, cel supranumit Nick the Greek, a revoluționat baschetul elen, după întoarcerea de la colegiul urmat în SUA. În prezent, casa lui Panathinaikos, sala de peste 18.000 de locuri, îi poartă numele. La Panathinaikos a strălucit și celebrul Dominique Wilkins, în sezonul 1995-1996. În 2012 a venit Dimitris.

După ceva mai mult de un deceniu, grecii au trimfat din nou, la Berlin. Alături de doi americani. Jerian Grant și Kendrick Nunn. Printre ei, și francezul Mathias Lessort. Pivotul din Martinica a marcat 17 puncte contra Realului. Eroic în lupta cu giganții Vincent Poirier și Edy Tavarez, din spațiul de trei secunde, Lessort a oferit imaginea serii. A luat mingea în brațe, a strâns-o la piept și a acoperit-o cu lacrimi. Nimeni nu l-a văzut dându-i drumul.