De la chelneri la medici și de la spălătorii de mașini la profesori, aproape că nu există serviciu pentru care să nu scoatem în plus bani din buzunar. Uneori pentru că merită, alteori pentru că așa e obiceiul (Capital)

O chelneriță din Canada a primit 10.000 de dolari de la un client fidel care tocmai mâncase o pizza, în timp ce un tânăr ospătar din Statele Unite s-a trezit că la o notă de plată de 15 dolari primește un bacșiș de 200 de ori mai mare, pentru a-și îndeplini visul de a ajunge în Europa.

În România, astfel de întâmplări nu au loc sau cel puțin nu devin publice. Pentru că, deși „atențiile“ oferite celor care ne fac un serviciu sunt o practică larg răspândită, oamenii nu sunt prea dornici să vorbească despre asta. Unul din principalele motive este gândul că reprezentanților statului le-ar putea trece prin gând să taxeze șpaga.

continuarea în CAPITAL