de Octavian Bădescu
PNRR a fost promovat cu surle si trambite, ca marea realizare a guvernarii Romaniei din ultima perioada.
Este insa suficient sa iti arunci privirea pe cateva informatii pentru a intelege contextul si vei realiza ca asa-numitul “plan national de redresare si rezilienta” e doar un titlu pompos, o forma fara fond, care ascunde ceva ce se putea numi mult mai simplu – “plan de indatorare a Romaniei”.
Mai intai de toate, se intreaba cineva de unde provin exact banii din PNRR-urile tarilor europene? Cei peste 1,2 trilioane de euro preconizati initial, dintre care 75% erau vizati a fi dati cu imprumut? Cumva din contributiile nationale? Ale cui? Ale unor tari aflate permanent pe deficit? Hmmm… Se gandeste cineva ca jumatate din cele 30 de mld. vizate de Romania se vor da inapoi cu dobanda si ce dobanda?
Cu toate ca din perspectiva marimii teritoriului sau a populatiei, tara noastra nu este una mica deloc, Romaniei ii erau rezervati doar vreo 30 de miliarde, adica 2-3%, jumatate grant, jumatate imprumut. Italiei ii erau rezervati aproape 200 mld, din care peste 120 mld. Imprumut, pe care, uitandu-ne la situatia financiara a Italiei, nu stim daca si de unde ii va plati. Germania putea accesa vreo 25 mld. ca grant si aproape 250 mld. ca imprumut. A solicitat doar “grantul”. Ca si Franta, cu vreo 40 mld. Ca si Spania, cu vreo 70 mld. Si ca si marea majoritate a celorlalte tari europene, care au preferat sa nu acceseze marul otravit al imprumuturilor, generate din tastatura (ce afacere!) si pe care probabil ca nu le mai poti rambursa.
Din 26 de tari, dupa Italia, care practic a ajuns cu valoarea PNNR-ului lor la cca 30% din totalul de cca 700 mld. al PNRR-urilor europene (putem doar sa banuim de ce, uitandu-ne pe situatia lor financiara), Romania a solicitat cel mai mare imprumut – 15 mld. euro. Grecii si polonezii au solicitat si ei sume peste 10 mld. euro, dar polonezii au solicitat ca imprumut doar o treime din ceea ce puteau accesa. Portugalia ia 14 mld. ca grant si sub 3 mld. ca imprumut, desi putea lua aproape 15!
Deci, in timp ce marea majoritate a celor 26 de tari au aplicat integral pentru cele peste 300 mld. euro disponibile sub forma de grant, tratand cu rezerve generoasele oferte de imprumut (s-au solicitat doar putin peste 15% din total, de catre numai 7 tari), Romania vrea imprumut cca 10% din sumele totale solicitate in Europa cu titlu de imprumut. Spun de ani de zile ca in acest deceniu noi vom pati exact ca Grecia in 2013, veti vedea, pregatiti-va.
Prin urmare, ce parere aveti, toate aceste chestiuni nu ne vor genera dezavantaje competitive? Si Romania este una dintre putinele tari care vrea toti banii, “gratis” sau returnabili cu dobanda.
Intelege cineva efectul acestor sume asupra salariatilor, pensionarilor, celor care incaseaza chirii, celor care au economii, celor care au afaceri neimplicate in PNRR? Asupra generatiilor viitoare? Efectul asupra acestei majoritati a populatiei, care nu se afla in imediata proximitate a acestor bani? Din pacate, majoritatea nu a citit un singur rand despre “efectul Cantillon”, iar la “Romanii au talent” nu se discuta economie.
Inainte de a sari cu totii in sus de bucurie precum salbaticii care ii vad pe colonisti cum coboara din corabii si vin cu niste margele colorate la ei, nu ar strica sa gandim un pic mai adanc.
Cat din aceste sume se vor transforma in Romania in active reale si cu ce eficienta? Cat se va realiza cu companii romanesti, cu salariatii de aici?
Dincolo de dimensiunea discutabila din perspectiva etica si economica a granturilor, nu era totusi mai sanatos sa ne limitam la acestea? Si la maximizarea eficientei utilizarii lor, prin transformare a “hartiilor” cu precadere in elemente de infrastructura durabila de transport si comunicatii, in tehnologie de valorificare a resurselor naturale, in elemente care sa genereze in final cresterea valorii teritoriului Romaniei? In infrastructura pentru educatia de baza si pentru preventie in sanatate?
Dincolo de orice dubiu, PNRR este un alt proiect redistributionist, la o scara Europeana de aceasta data, in care marii castigatori nu vor fi marea majoritate a europenilor sau a romanilor, ei vor fi doar aceia care vor suporta – sub diverse forme – costurile efective si pe cele ale ineficientei utilizarii resurselor. Costurile expansiunii statelor, a faptului ca marea majoritate a resurselor individuale ajung in gestionarea statului, costurile lipsei de control asupra sistemului monetar si asupra liderilor politici.
Marele PNRR este din aceasta perspectiva asemanator PNDL, care este un program de transfer al banilor contribuabililor romani catre firmele de partid, catre actionarii, salariatii si furnizorii acestora, catre partide ca si organizatii capusa catre traiesc din taxele si impozitele contribuabililor. Programe redistributioniste, de la cei multi si saraci, catre cei putini si bogati, aparute sub diferite pretexte. Si apoi “observam cu preocupare” inflatia si ca inegalitatea in societate creste. Si iata un nou pretext pentru a mai interveni o data.
Din nefericire, toate acestea se petrec sub ochii unei mari majoritati a populatiei, care asista complet pasiva in fata acestor devalizari ale resurselor individuale.
Traiasca centralismul!
Intre timp, noi sa fim sanatosi, cu ochii pe virusi, pe clima si pe rusi!
