Prima – recesiunea timpurie, pe care România a învățat‑o în T4 al anului 2008, când Guvernul spunea că economia duduie și că în 4 ani vom fi a 7‑a putere economică a UE. În fapt, economia reală experimenta recesiunea timpurie: sentimentul consumatorilor oscila între frică și teroare, producția industrială se prăbușea, iar șomajul începea să crească rapid. Cred că România a ieșit din recesiunea timpurie undeva la sfârșitul T2 al anului trecut, când am intrat în următoarea etapă:

Recesiunea deplină, în care – potrivit lui Stovall – PIB‑ul continuă să se prăbușească, ratele de dobândă continuă să scadă, iar șomajul continuă să crească. Asta s‑a întâmplat în T3, T4 și cred că va fi vorba de același lucru și în primele nouă luni ale acestui an (adică un semestru plus încă un trimestru). Din perspectiva dobânzilor, a căror tendință de scădere trebuie să continue, și din cea a șomajului, care va continua să crească. Până în T3 vom fi tot în recesiune deplină.

După care avem șansa de a intra în cea de‑a treia etapă: recuperarea timpurie, în care se îmbunătățește sentimentul consumatorilor, producția industrială începe să crească, ratele de dobândă ajung la minime, ratele de șomaj ajung la vârf și încep să scadă ușor.

Aici cred că avem șanse, dar nu certitudini, să ajungem abia în T4. Problema e că, fără politici înțelepte și cu derapaje, de aici poți cădea ușor înapoi în recesiune deplină, în loc să mergi la a patra etapă:

Recuperarea. Stovall caracterizează această etapă prin reînceperea creșterii ratelor de dobândă, pe măsură ce banca centrală încearcă să lupte cu inflația, sentimentul consumatorilor se calmează, iar producția industrială este plată. Șansele noastre pentru recuperare se duc bine în 2011.

Andreas Treichl, președintele Erste Group, spune că președintele și Guvernul au șansa să ridice România în clasamentul european. Dacă 2010 și 2011 nu funcționează, România nu mai are șanse să recupereze ce a pierdut în acești doi ani. Pentru că, între timp, alte state vor fi decolat. Și atunci adio flexibilitate, adio înțelegere, adio tot de la FMI și de la oricine.

Citește mai departe comentariul lui Radu Soviani pe Standard.ro