Țara noastră are un plan foarte bine stabilit în privinţa trecerii la moneda euro, iar obiectivul rămâne clar anul 2024, a spus ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici, în preambulul reuniunii Eurogrup şi reuniunii informale a miniştrilor de finanţe (ECOFIN), organizată la Bucureşti, în perioada 5-6 aprilie. „România şi-a stabilit un obiectiv clar (de aderare la euro – n. r.) anul 2024. Chiar dacă suntem gata cu anumite cerinţe, totuşi decizia se ia la nivel european. România, în acest sens, are un plan foarte bine stabilit. Anul trecut, în decembrie, Guvernul a aprobat un astfel de plan, pentru trecerea la moneda euro. Noi ne ţinem de el, ne îndeplinim obiectivele, cum am făcut întotdeauna”, a afirmat șeful Finanțelor.
Ca să adopte moneda euro, o țară din UE trebuie să îndeplinească toate cele cinci criterii cuprinse în tratatul de la Maastricht. Acestea presupun menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro şi stabilitatea cursului de schimb. Din 2014, România a intrat în limitele acceptate de document însă nu este de ajuns. Între timp, îndeplinim doar criteriul datoriei publice. Acelaşi tratat vorbeşte şi despre durabilitatea convergenţei, concept puţin lăsat de izbelişte, dar readus în discuţie după problemele pe care UE le-a avut sau le are cu Grecia, Spania, Portugalia, Italia sau Irlanda.
România nu îndeplineşte criteriul privind cursul de schimb întrucât nu este membră a mecanismului cursului de schimb (MCS II). Înainte de a adera la zona euro, un stat membru trebuie să participe la acest mecanism, fără să cunoască tensiuni grave, timp de cel puţin doi ani. Mecanismul European al Ratelor de Schimb (European Exchange Rate Mechanism -ERM-) a fost un sistem introdus de către Comunitatea Europeană în martie 1979, ca parte a Sistemului Monetar European (EMS), pentru a reduce variabilitatea cursului de schimb și pentru a atinge stabilitatea monetară în Europa, în pregătirea pentru Uniunea Economică și Monetară precum și introducerea unei monede unice, euro, care a avut loc la 1 ianuarie 1999. După adoptarea monedei euro, atenția a fost schimbată către legătura dintre monedele țărilor din afara zonei euro și euro (având ca un punct central moneda comună). Scopul a fost de a îmbunătăți stabilitatea a acestor monede, precum și de a obține un mecanism de evaluare pentru potențialii membri ai zonei euro. Acest mecanism este cunoscut sub numele de ERM II. „Dacă dorim ca ţările să prospere în cadrul zonei euro, convergenţa economică reală este la fel de importantă ca şi convergenţa nominală. De aceea este important ca ţările care doresc să adopte moneda euro să stimuleze productivitatea, să sporească investiţiile, să îmbunătăţească situaţia ocupării forţei de muncă şi să soluţioneze problema inegalităţilor”, a declarat recent comisarul european Pierre Moscovici.
Din cele cinci criterii de la Maastricht, România stă bine la capitolul datoria publică în PIB, în jurul valorii de 35% din PIB, cu mult sub limita maximă de 60%. La capitoul deficit bugetar se merge pe sârmă întrucât an de an Guvernul anunță că s-a încadrat undeva sub 3%, limita maximă însă cu sacrificarea investițiilor. Cheltuielile tot mai ridicate cu satisfacerea promisiunilor electorale vor împinge acest deficit peste 3% în 2019 în cazul în care nu se vor amâna unele creșteri sau nu se vor introduce taxe și impozite noi. În ce privește inflația, aceasta a coborât spre finalul anului sub 3% dar acum se află la 3,8%, Aceasta ar trebui să fie mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri ai UE. Rata medie a inflației la nivelul Uniunii este de 1,5%. În ceea ce privește dobânzile pe termen lung, acestea nu pot trece decât cu două puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE. În schimb, la capitolul cursului de schimb vedem un leu foarte slăbit, cu recorduri minime istorice în ultimele luni.
La nivelul Guvernului, s-a format o Comisie Națională de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro care reunește reprezentanți ai instituțiilor publice guvernamentale cu responsabilități în pregătirea aderării și derularea reformelor structurale, Administrației Prezidențiale, confederațiilor patronale și sindicale, Băncii Naționale și ASF, personalități ale științei, culturii și mediului academic, organizațiilor neguvernamentale, structurilor asociative. Această comisie a elaborat un raport de fundamentare care analizează în detaliu modul în care funcționează zona euro, cum poate influența acest lucru intrarea României în zona euro și gradul de pregătire al economiei românești pentru implementarea acestui obiectiv. Studiul prezintă trei scenarii care arată perioada de timp în care România ar putea ajunge la o masă critică de convergență reală și structurală de 70%, 75%, respectiv 80%, în funcţie de două rate de creştere medii anuale: o rată de creștere de 4%, plecând de la media ratelor de creştere PIB real din perioada 2000-2017 şi o rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România îşi va îmbunătăţi contribuţia factorilor de producţie la creşterea potenţială şi că va implementa reforme structurale favorabile creşterii economice. În cazul unei ţinte stabilite de 70% din media ZE19, România poate atinge acest nivel în 6 ani dacă înregistrează o rată de creştere medie de 4% pe an sau în 4 ani cu o rată de creștere de 5%. În scenariul în care România îşi propune să atingă 75% din media ZE19 (nivel cel mai indicat pentru economia României, după cum rezultă din Raport), aceasta se poate realiza într-un interval de 9 ani (dacă se păstrează rata medie de creştere istorică de 4% pe an) sau în 6 ani în contextul unei creşteri cu o rată medie de 5% pe an.
