Ceauşescu plănuia, încă din anii ’80 ca România să devină o putere energetică nucleară, ambiţiile lui fiind să construim 3-4 centrale dispuse în zone strategice din ţară. Cea mai mare parte a reactoarelor ar fi urmat să foloseasca tehnologia canadiană CANDU, dar una dintre centrale era prevăzută să funcţioneze cu reactoare ruseşti. După 30 de ani, avem construită doar o centrală, însă şi aceasta funcţionează abia la jumătatea capacităţii la care fusese proiectată (2 reactoare din cinci). Construcţia unei a doua atomocentrale, pusă pe tapet de ultimii trei miniştri ai economiei, este doar la nivel de discuţie deşi, verbal, s-au avansat anumite amplasamente unde s-ar putea ridica o centrală, undeva la nivelul anului 2030.
„Era vorba să avem vreo 3-4 centrale nucleare cu 12 reactoare Candu şi 3 reactoare ruseşti VVER. Cele Candu urmau să fie amplasate în Dobrogea(Cernavodă), Valea Oltului, Valea Someşului ori a Mureşului iar cea rusească anvelopată trebuia să fie de 1.000 de MW şi urma să fie construită undeva pe la Bicaz, lângă Piatra Neamţ. Discuţiile erau pe undeva prin 1982 dar, după aceea, s-a adoptat Candu doar pentru Cernavodă, celelalt au rămas în aer”, ne-a spus Teodor Chirica, fost director Nuclearelectrica, în prezent membru în Consiliul executiv al FORATOM. Potrivit acestuia, există mai multe studii de amplasament privind o nouă centrală nucleară însă proiecte concrete nu.
Specialiştii i-au prezentat lui Ceauşescu mai mult de 100 de locaţii de centrale nucleare care s-au redus, sistematic, până la 10. Printre altele, zona Brăila-Galaţi, Făgăraş, în centrul ţării, ori pe cursul unuia dintre râurile din Ardeal. În mare, vechile studii au fost scoase la lumină în încercarea de a construi o nouă centrală nucleară la o dată incertă. „Ardeal, centrul ţării, astea ar fi”, spune Tudor Şerban, consilierul ministrului Economiei, Ion Ariton. Cele mai avansate planuri erau pentru Bicaz şi pentru oraşul Victoria, lângă Braşov.
Un critic înverşunat al abandonării programului nuclear civil al României este Jean Constantinescu, un veteran al pieţei de energie care a lucrat în mai multe companii de stat şi a fost chiar şi şeful reglementatorului din domeniu, ANRE. Acesta consideră că ultimii 7 ani au fost total pierduţi pentru energia românească, inclusiv pentru cea atomică.
„Guvernanţii ăştia nici nu ştiu şi nici nu pot. La sfârşit de guvernare caută alibiuri pentru neputinţa lor. E inadmisibil să nu pui in funcţiune măcar 1 MW în atâţia ani. E inadmisibil să stai de atîţia ani cu proiectul reactoarelor 3 şi 4 şi să nu se mişte nimic”, spune Constantinescu.
În prezent, România se poate lăuda doar cu 1.400 MW instalaţi în cele două reactoare de la Cernavodă. Planurile din anii ’80 prevedeau 9.400 de MW într-un orizont de timp de 20 de ani. Dintre aceştia, 8.400 MW ar fi fost tehnologie canadiană CANDU.
Statul român a dorit ca reactoarele 3 şi 4 să fie realizate cu sprijinul investitorilor privaţi. Iniţial, statul şi-a rezervat o cotă de 20% din compania de proiect care urma să se ocupe de construcţia celor două reactoare. În cursul anilor 2008 şi 2009, în consorţiu au intrat CEZ, RWE, Enel, Arcelor Mittal, GDF Suez şi Iberdrola. Ulterior, autorităţile române au decis să mărească participaţia statului până la 51%. Urmare a acestui fapt, investitorii străini s-au retras, rând pe rând, excepţie făcând Enel şi Arcelor Mittal. Acum, statul este pus în situaţia de a căuta, cu disperare, noi investitori care să vină cu bani pentru construcţia celor două reactoare.
„Ştiu că sunt nişte discuţii cu o companie chineză(China Nuclear Power Engineering – n.r.) care ar dori să investească la Cernavodă. Nu ştiu să mai existe şi alte discuţii”, arată Tudor Şerban. Potrivit acestuia, investitorii retraşi din proiectul pentru 3 şi 4 au luat această decizie din cauza îndeciziei guvernanţilor, crizei internaţionale dar şi anumitor sincope tehnice găsite de ei în proiect precum amplasarea şi distanţa faţă de fenomenele seismice.
Cei 1.400 MW nucleari ai României asigură 18% din producţia totală de electricitate. Reactoarele 3 şi 4 ar trebui să intre în producţie din 2019. O eventuală a doua centrală nucleară ar urma să fie funcţională prin 2030, potrivit strategiei energetice pe termen lung a României. Se știe doar că, cel mai probabil, va fi amplasată în Transilvania.
