Liderii celei mai puternice natiuni sunt cei care sustin "sub o forma sau alta" independenta provinciei, in timp ce Rusia – fidela sarbilor – se opune categoric, iar Uniunea Europeana nu poate adopta o pozitie unitara. In tot acest timp, intrebarea esentiala care framanta toate partile este aceea daca i se poate acorda provinciei Kosovo, parte a unui stat unitar, sansa de a se transforma intr-un stat in sine, fara a se crea astfel premisa unui precedent periculos si fara a se da peste cap statu quo-ul existent privind inviolabilitatea frontierelor.

AHTISAARI. In acest moment, exista o singura solutie scrisa pentru soarta Kosovo, in speta "o independenta supravegheata", conceputa de emisarul finlandez al ONU, Martti Ahtisaari. Adeptii pastrarii provinciei Kosovo ca parte a Serbiei nu au un plan coerent si nici un mandat din partea comunitatii internationale de a alcatui vreunul. Proiectul fostului presedinte finlandez a fost prezentat in luna februarie a anului 2007 si prevede o "independenta sub supraveghere" pentru provincia sarba Kosovo. Independenta pe care Uniunea Europeana o sustine de principiu, in ciuda unor divergente intre statele sale.

Pentru sustinerea acestui plan, UE are pregatita cea mai importanta misiune din istoria sa, care cuprinde 1.500 de politisti si magistrati, printre care se numara si membri ai unei unitati antirevolta formata din 450 de persoane.

Acestora li se va adauga personalul angajat din cadrul biroului Inaltului reprezentant UE la Pristina, mandatat sa vegheze asupra respectarii planului Ahtisaari. Noul guvernator al provinciei ar urma sa dispuna de un buget de 14 milioane de euro pe an, iar UE estimeaza ca, in total, nevoile financiare ale unui Kosovo independent ar urma sa se ridice la 1,5 miliarde de euro. Toate acestea in contextul in care, conform planului Ahtisaari, administrarea provinciei Kosovo ar urma sa fie transferata de la ONU la UE.

PRINCIPII. Potrivit Planului Ahtisaari, Kosovo va trebui sa devina o societate multietnica, asigurand respectul drepturilor omului si libertatilor fundamentale in cel mai inalt grad, va trebui sa adopte o Constitutie si va avea dreptul de a fi membru in organizatiile internationale.

Planul considera ca se impun masuri de protectie a drepturilor celor doua comunitati, albaneza si sarba, care sa asigure participarea comunitatii minoritare sarbe la luarea deciziilor politice.

OPOZANTI. Planul Ahtisaari a generat reactii dintre cele mai diverse printre partile implicate. Serbia l-a respins din start, la fel si Rusia – desi initial se declarase deschisa la negocieri – cu conditia ca ambele parti implicate, adica sarbii si albanezii, sa fie de acord. Lucru imposibil, evident, dar care oferea macar aparenta unei deschideri. Ulterior, Rusia a renuntat definitiv la ideea dezbaterii si a amenintat in nenumarate randuri ca se va folosi de dreptul

de veto pe care il are in Consiliul de Securitate al ONU pentru a respinge planul. Oficialii rusi au respins si ultimul proiect de rezolutie propus de Occident cu privire la Kosovo, desi acesta evitase cu mare grija cuvantul "independenta".

Analistii au considerat ca opozitia categorica a Rusiei este legata de teama de a nu-si pierde iremediabil influenta in Balcani. In ceea ce priveste Serbia, nici amenintarile si nici promisiunile Uniunii Europene de a oferi perspective de aderare Serbiei, cu conditia ca Belgradul sa accepte planul Ahtisaari, nu au reusit sa-i convinga pe oficialii sarbi.

Uniunea Europeana este si ea un important sustinator al kosovarilor in incercarea lor de a-si castiga independenta, in ciuda faptului ca Uniunea nu a reusit sa adopte o pozitie comuna de sustinere a independentei supravegheate a provinciei.

Chiar daca au existat garantii ca UE va vorbi pe o singura voce in cadrul discutiilor de la ONU, Romania, Grecia, Cipru, Slovacia si Spania si-au exprimat rezerve in privinta Planului Ahtisaari.

SUSTINATORI. Fara indoiala, cei mai mari sustinatori ai independentei provinciei Kosovo sunt oficialii americani. Statele Unite au incercat, in nenumarate randuri, sa convinga Moscova sa accepte aplicarea planului Ahtisaari, insa fara succes. Ultimele luari de pozitie ale oficialilor americani avertizau Rusia ca independenta Kosovo va fi obtinuta pana la urma, "intr-un fel sau altul". Mai mult, s-a discutat chiar de varianta ca propunerea privind independenta Kosovo sa nu mai treaca prin Consiliul de Securitate al ONU, astfel incat Rusia sa nu se mai poata folosi de dreptul sau de veto.

In acelasi timp, mai multe tari, reunite in asa-numitul Grup de Contact pentru Balcani, sustin cauza Kosovo. Din Grupul de Contact fac parte SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si Rusia.

CONTRADICTIE. Actuala putere de la Bucuresti a reusit sa pastreze timp de doi ani un punct de vedere unitar asupra problemei Kosovo, care respingea fara drept de apel varianta independentei provinciei. Disputele pe scena politica au impartit insa parerile si au pus Romania intr-o pozitie extrem de delicata in fata partenerilor europeni.

Dupa ce presedintele Traian Basescu a aratat ca Romania nu sustine planul Ahtisaari, pentru ca incalca integritatea teritoriala a unui alt stat si acorda drepturi colective pentru minoritati, premierul Tariceanu a apreciat ca cea mai buna solutie posibila pentru Kosovo, acum, este planul Ahtisaari. De-a lungul timpului, Romania nu a incercat sa construiasca o varianta proprie pentru Kosovo, in acord cu partenerii sai regionali, ci s-a rezumat sa se exprime impotriva planului Ahtisaari.

Situatia politica Ultimele alegeri legislative din provincia sarba au avut loc pe 23 octombrie 2004. Alegerile, puternic boicotate de minoritatea sarba, au adus victoria Ligii Democrate din Kosovo, cu 47 de mandate, urmata de Partidul Democrat din Kosovo, cu 30 de mandate, Alianta pentru Viitorul Kosovo – noua mandate, si formatiunea Ora (condusa de magnatul media Ceton Surroi), cu sapte mandate. Restul mandatelor din Adunarea Kosovara au fost distribuite minoritatilor nationale. Noua Adunare l-a reales, la acea data, in functia de presedinte pe liderul Ligii Democrate din Kosovo, Ibrahim Rugova.

Doi ani mai tarziu, in 2004, Adunarea Kosovara l-a ales presedinte pe Fatmir Sejdiu (tot membru al Ligii Democrate), dupa ce Ibrahim Rugova a decedat in urma unui cancer pulmonar. Fatmir Sejdiu l-a numit premier pe Agim Ceku, fost comandant al Armatei de Eliberare din Kosovo. In plan economic, in ciuda unor bogate resurse naturale (mai ales zacaminte minerale) ale teritoriului kosovar si a asistentei financiare si economice acordate aproape exclusiv de UE, subdezvoltarea economica staruie in regiune. Aceasta este insotita de mentinerea unei rate ridicate a somajului (in jurul a 60%) si de cresterea dincolo de 50% a ponderii populatiei aflate sub pragul saraciei.

Romania, obligata sa respecte decizia europenilor in privinta Kosovo Directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, profesorul Iulian Chifu, a declarat, pentru Business Standard, ca Romania trebuie sa respecte o eventuala decizie europeana in privinta independentei Kosovo. Chifu a tinut sa arate insa ca, in cazul acordarii independentei acestei provincii, s-ar crea o problema substantiala intre dreptul international si regulile relatiilor internationale si decizia politica de acordare a independentei supravegheate international. In acest caz, Chifu vorbeste despre efect in cascada pentru intreaga regiune, in sensul crearii unui precedent in privinta acordarii independentei unei provincii, efect care se poate propaga apoi in intreaga Europa.

Referindu-se la conditiile pentru ca autodeterminarea sa fie solutionata intr-o formula statala, Chifu a mentionat sustenabilitatea economica a viitorului actor. Acesta a mai atras atentia si asupra numarului mare de arme moderne care se afla in mainile kosovarilor si asupra numarului mare de luptatori internationali pentru islamism, stabili in Kosovo.

Saracie crunta
Kosovo este una dintre cele mai sarace regiuni din Europa. Mai mult de jumatate dintre cei 1,8 milioane de locuitori traieste in saracie. Numarul etnicilor albanezi se ridica la 1,5 milioane. In regiune au mai ramas, in urma exodului non-albanezilor, aproximativ 100.000 de sarbi. Cea mai raspandita religie este islamul. In Kosovo sunt si crestini, acestia fiind in marea lor majoritate sarbi.

Precedent
Vicepresedintele PSD, deputatul Titus Corlatean, este de parere ca problema Kosovo este un subiect extrem de delicat, pentru ca se incearca gasirea unei solutii prin mijloace politice la o situatie post-conflict complexa. Titus Corlatean a declarat, pentru Business Standard, ca principalele vulnerabilitati ale planului Ahtisaari se refera la faptul ca acesta ar putea constitui un precedent in regiune, incluzand posibilitatea schimbarii frontierelor, dar si la faptul ca se tinde sprea crearea unui stat pe baze esentialmente etnice, model care a fost depasit inca din secolul trecut.

la zi
Independenta coordonata cu SUA si UE

Presedintele kosovar Fatmir Sejdiu s-a pronuntat, luni, la Washington, in favoarea unei declarari a independentei "in coordonare" cu Statele Unite si cu Uniunea Europeana, dar nu unilateral, dupa cum a relatat agentia AFP, citata de NeswIn. Sejdiu a dat asigurari ca provincia Kosovo nu isi va declara independenta unilateral, la incheierea unei intalniri cu secretarul de stat american Condoleezza Rice si cu alti responsabili americani de rang inalt. Pe de alta parte, cei 27 de ministri europeni de Externe le-au cerut, luni, sarbilor si kosovarilor sa participe in mod "constructiv" la noi negocieri privind viitorul provinciei Kosovo, sub egida Grupului de Contact.

Istoric

• Sec. XIII – XIV: Kosovo este parte integranta a regatului sarb.
• Sec. XIV – XIX: Timp de aproape 500 de ani, provincia Kosovo face parte din Imperiul Otoman.
• 1909-1912: Miscarea de eliberare albaneza reuseste sa controleze in totalitate Kosovo si sa puna stapanire pe Skopje. La 28 noiembrie, la Vlore, albanezii isi proclama independenta.
• 1912-1918: Pe masura ce Imperiul Otoman se destrama, sarbii si albanezii isi disputa provincia Kosovo, care ramane pana la urma parte a regatului Iugoslaviei. Desi statul albanez este recunoscut, jumatate din teritoriile sale raman in afara granitelor.
• 1931: Se ratifica colonizarea slava in Kosovo, practicata intre cele doua razboaie mondiale.
• 1941-1944: Dupa invazia fortelor fasciste italiene, Kosovo intra sub control albanez, in 1941. Provincia va fi realipita Serbiei la sfarsitul razboiului.
• 1944-1950: Zeci de mii de albanezi se refugiaza in Kosovo, de frica regimului de la Tirana.
• 1955-1956: Valuri de teroare antialbaneza genereaza deportarea in Turcia a mii de albanezi musulmani.
• 1968: Au loc manifestatii de masa prin care se cere prima autoguvernare a provinciei.
• 1974: Kosovo primeste autonomie in cadrul statului iugoslav, autonomie ce va fi anulata de Slobodan Milosevici, in 1989.
• 1989: Presedintia declara stare de urgenta in Kosovo si trimite forte de interventie antirebeliune. Constitutia este amendata, si autonomia provinciei, abolita. La adoptarea masurii, se declanseaza confruntari violente, in urma carora sunt omorati 20 de oameni.
• 1990-1995: Pe masura ce Iugoslavia se dezbina, albanezii din Kosovo dezvolta un stat paralel in provincie.
• 1991: Incepe razboiul din Bosnia. Parlamentul Albaniei recunoaste independenta Republicii Kosovo.
• 1995: Se infiinteaza Armata de Eliberare din Kosovo, o gherila formata din etnici albanezi militand pentru independenta. Pana in 1999, au loc o serie de lupte intre acest grup si armata sarba.
• 1998: In iunie, presedintele Statelor Unite, Bill Clinton, s-a angajat sa apere Kosovo si sa implice chiar fortele armate americane, daca ar fi cazul.
• 1999: In ianuarie, trupurile a 40 de albanezi sunt descoperite in localitatea Racak, din sudul provinciei. Se emite ipoteza unei executii in masa. In februarie-martie au loc ultimele tentative de negocieri, esuate, la Rambouillet (Paris). Pe 24 martie, NATO incepe bombardamentul aerian asupra intregii Iugoslavii. NATO a declansat un atac de 78 de zile, care a indepartat armata sarba din teritoriu si a lovit tinte aflate pe tot teritoriul Serbiei.
• In iunie, ONU a adoptat rezolutia 1.244, care a pus capat ofensivei si a plasat Kosovo sub administratia Natiunilor Unite, in timp ce unitatile NATO – forta de mentinere a pacii in Kosovo (KFOR), cu un efectiv de saptesprezece mii de oameni – vor garanta de acum incolo securitatea zonei. Rezolutia 1.244 recunoaste apartenenta provinciei Kosovo la Serbia.
• 2000-2005: Dupa razboi, etnicii albanezi care se reintorceau in Kosovo alunga la randul lor sute de mii de sarbi.
• 2005: ONU incepe procesul de clarificare a statutului provinciei.