Dacă la nivel global, Europa pare a-şi fi pierdut din importanţă, felul în care valorile ei se materializează în plan local, pare a deţine pe mai departe un caracter exemplar. Iată un prim caz, tematizat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Respectarea drepturilor minorităţilor, protejarea lor, stipulată într-un acord cadru al Consiliului UE, semnat de Germania, a dobîndit un statut constituţional în landul Schleswig-Holstein. În consecinţă, etniile sinti şi roma beneficiază de acelaşi statut ca şi minoritatea frizonă şi daneză.
DIE WELT, referindu-se la antisemitismul virulent propagat de formaţiunile extremiste din Ungaria, solicită Budapestei, într-un comentariu, să pună cît mai urgent capăt instigărilor la ură rasială, agresiv proferate de Jobbik.
Dar, fermitatea cu care Uniunea Europeană acţionează împotriva xenofobiei, a încălcării drepturilor omului, nu se manifestă cu consecvenţă şi la nivelul politicii globale tocmai atunci cînd în cauză se află probleme grave precum conflictul din Orientul Apropiat şi statutul care ar urma să-l obţină palestinienii în ONU. Cei 27 nu au putut cădea în prealabil de acord dacă să voteze sau nu acordarea statutului de observator, Palestinei. Franţa şi Spania sunt de acord, scrie EL MUNDO, alte state sunt împotriva, iar cîteva se abţin. Că Uniunea Europeană nu a reuşit să vorbească cu o singură voce şi la ONU, trece drept un nou fiasco al politicii ei externe, conchide ziarul citat, deducînd de aici că bătrînul continent şi-ar fi pierdut importanţa sa geostrategică.
Pe umerii europenilor apasă o răspundere grea, crede LA REPUBBLICA, atrăgînd atenţia că un vot împotrivă sau o abţinere , slăbesc deja puterea preşedintelui palestinian Mahmud Abbas care trece drept moderat. A vota pentru obţinerea statutului de stat observator ne-membru, ar fi un act de dreptate nu numai pentru palestinieni ci şi pentru israelieni.
Deja citatul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG abordează problematica palestiniană, insistînd, într-un prim comentariu, asupra imaginii deloc avantajoase pe care Uniunea Europeană o face la ONU: nehotărîre şi dezbinare.
Într-un alt comentariu, acelaşi ziar se opreşte asupra avertismentului adresat de Franţa palestinienilor care în eventualitatea obţinerii în cele din urmă a statutului rîvnit, vor să depună plîngere împotriva Israelului la Curtea Penală Internaţională. Ce să însemne aceasta se întreabă comentatorul: msi multe drepturi acordate palestinienilor – de acord, dar a uza de aceste drepturi – e deja prea mult.
În sfîrşit, acelaşi ziar, în ediţia sa online, semnalează într-o corespondenţă de la Bucureşti că şi ministrul român al Educaţiei şi cercetării, Ecaterina Andronescu, care luase apărarea premierului Ponta acuzat de a-şi fi plagiat teza de doctorat, este bănuită de a fi comis ea însăşi o fraudă similară. Cîteva din dovezi sunt semnalate în cuprinsul articolului.
Merită sau nu scriitorul chinez Mo Yan Nobelul pentru Literatură care i-a revenit şi pe care-l va lua în primire în decembrie? Potrivit Hertei Müller, scriitoarea germană originară din România, laureată ea însăşi a celei mai mari şi prestigioase distincţii literare, atribuirea acesteia lui Mo Yan ar fost o catastrofă, relatează DIE PRESSE într-un articol.
Autoarea a declarat într-un interviu publicat în ediţia de sîmbătă, 24 noiembrie, a ziarului suedez DAGENS NYETHER, că i-a venit să plîngă atunci cînd a auzit decizia juriului. Iată însă că secretarul Academiei Suedeze, Peter Englund, ia apărarea membrilor juriului, afirmă că nu a constatat că Mo Yan ar fi lăudat binefacerile cenzurii în China. Englund îşi asigură cititorii că scriitorul nipon Kenzaburo Oe, care l-a susţinut pe colegul său chinez Mo Yan, a fost orice altceva decît extrem de consternat de alegerea făcută. Purtătorul de cuvînt al Academiei Suedeze a mai declarat că Mo Yan este un autor care s-a decis să acţioneze în China, din care motiv, este firesc ca spaţiul său de manevră să fie redus.
Ziarele se mai opresc azi asupra interminabilei crize monetare, precum şi asupra rezultatelor unui studiu asupra pauperităţii.
