Bugetul alocat Ministerului Tineretului și Sportului pentru acest este de 543 milioane de lei, mai puțin decât în 2020, când acesta a fost de 570 de milioane. Practic, în plin an olimpic, instituția condusă de Eduard Novak are cel mai mic buget din cele 18 ministere.

Suma, echivalentul a 110 milioane de euro, este cât o șpagă mai serioasă și mai mică decât prejudiciile de aproape 740 milioane de lei produse în dosarele finalizate de către DNA cu decizii definitive în 2020. Pentru investiții s-au alocat doar 3,2 milioane de lei, ceea ce se deduce că principalii investitori în sportul românesc sunt părinții.

Cum arată finanțarea în sportul românesc

Decizia de a investi în sport nu este văzută ca o prioritate la nivel național, iar această abordare are efecte asupra stării de sănătate a populației dar mai ales are efecte asupra continuității sportului romanesc la un nivel de performanță. Dacă vom continua în acest mod nu mai putem emite pretenții la salbe de medalii, așa cum se întâmpla în trecut, în timp participarea sportivilor români la competiții internaționale va deveni din ce în ce mai nesemnficativă.

Citește și: SPORTIVII scapă de RESTRICȚII! Pot merge la sală

Lipsa activității sportive este unul din factorii majori de risc pentru starea de sănătate a populației din România. În special având în vedere această situație alocările pentru sport, indiferent că vorbim de sport de masă sau de sport de performanță, ar trebui utilizate cu mult mai multă atenție și implicit cu mai multă eficiență.

Este nevoie de o mai bună valorificare și de integrare a infrastructurii sportive create în sportul de masă dar și în sportul de performnață. 439,9 milioane lei a fost in 2019 suma alocata de CNI pentru infrastructura sportivă, distribuita astfel: 114, 2 milioane pentru Sali de sport, 52 milioane pentru bazine de inot si 273,6 milioane lei pentru complexuri sportive, conform studiului ”Cât de jos putem coborî în ierarhiile sportive europene și internaționale?”, realizat de Blocul Național Sindical.

Putem vorbi în modul în care se finanțează sportul in România de o polarizare a resurselor în câteva județe și respectiv câteva localități din țară, capitala fiind una dintre aceste localități, în bună măsură resursele alocate prin intermediul celor 4 ministere, MAPN, MAI, MT sau ME, sunt direcționate către cluburi sportive din București.

Constanța și București sunt singurele județe în care nivelul finanțării asigurată de autoritățile locale depășesc 50 milioane de lei la nivelul anului 2019. La polul opus Tulcea beneficiază de cel mai redus nivel al finanțării din bugetele locale pentru Sport.

Alocările din bani publici țin cont înainte de toate de atracția liderilor politici locali față de o disciplină sportivă sau alta. Tradiția în practicarea unor discipline sportive la nivelul comunităților locale reprezintă un al doilea argument în luarea deciziilor ce vizează alocarea de bani publici pentru finanțarea sportului românesc.

Citește și: Sportivii care marchează și pe terenul de business

Există foarte puțină preocupare pentru finanțarea dezvoltării sustenabile a sportului. Nu cu multă vreme în urmă, Legea Sportului era modificată de majoritatea parlamentară de la vremea respectivă pentru a da posibilitatea finanțării activităților sportive în afara regulilor generale, eliminând astfel responsabilitatea decidenților locali care astfel au scăpat de grija unor dosare penale pentru nerespectarea prevederilor legale în cheltuirea judicioasă a resurselor publice. Libertatea dată autorităților locale nu se referă doar la nivelul finanțării ci și la alegerea sporturilor promovate sau a modului în care se dezvoltă aceste proiecte sportive.

Șefii sportului s-au contrat

În condițiile inexistenței unor reguli în finanțare, sportul pentru copii și juniori este cel care a avut de suferit imediat. Prezenți la dezbaterile parlamentare ocazionate de această modificare legislativă, BNS și AFAN au fost singurii care au susținut ca orice tip de proiect sportiv ce urma să fie finanțat din banii publici să conțină obligatoriu o alocare de cel puțin 30% pentru copii și juniori. Mihai Covaliu, Mihai Dedu sau Răzvan Burleanu au fost doar câțiva din oponenții ideii propuse de BNS și AFAN. Vehemența împotriva unei alocări minime pentru copii și juniori are un substrat în modul în care se asigură finanțarea sportului. O bună parte din banii publici care merg către sporturile de echipă din România se constituie ca venituri ale federațiilor sportive prin sistemele de taxe, unele la niște niveluri amețitoare pe care și le stabilesc prin statutele și regulamentele proprii.

Părinții, un investitor consecvent

Ce ramâne pentru finanțarea copiilor și juniorilor din Romania care practică sport organizat? În general, banii părinților acestora. Ținând cont de faptul că din cei 3.598.704 copii înregistrați statistic în 2019, 1.439.482 copii erau expuși riscului de sărăcie, este clar că baza de recrutare a viitorilor sportivi de performanță din România este redusă drastic.

Performanța nu se naște peste noapte și de foarte multe ori copii expuși riscului de sărăcie au o altă percepție a eforturilor ce trebuie depuse pentru a obține performanță. Pentru acești copii lipsiți de resurse și de perspective Sportul reprezenta o oportunitate, poate unica.

Politicul își bagă coada

Dacă analizăm modul de alocare a resurselor la nivel local constatăm că în bună măsură cheltuielile pentru sport îmbracă forma transferurilor către diverse asociații și fundații sau alte categorii de entități. Acest tip de finanțarea aduce cu ea un mecanism de control asupra entităților sportive din partea decidenților politici locali. În acest mod la conducerea entităților sportive sunt ”aduse” persoane apropiate decidenților publici, astfel încât să existe ”garanția” modului în care se cheltuie banii publici. De regulă, resursele alocate merg către plata celor care conduc clubul, către sportivi și uneori pentru întreținerea bazelor sportive. În această goană după rezultate rapide nu mai există timp și răbdare pentru a descoperi, pentru a selecta și pentru a crește proprii sportivi, se preferă mai degrabă orientarea resurselor pentru aducerea în sportul românesc a mii de sportivi din exteriorul țării. Evident că această operațiune generează și hrănește și o piață a agenților de jucători, a intermediarilor care consumă din resursele publice și așa destul de puține.

Speranțe din bani europeni

România propune granturi pentru tineret și sport de 300 de milioane de euro pentru perioada 2021-2026, prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Doar că astfel de sume sunt supralicitate și e posibil ca în fiecare an s fie abrobat în jur de 35 milioane de euro pe an astfel încât în perioada amintită să fie atrase în jur de 215 milioane de euro.