În primul rând, am văzut una dintre cele mai bune echipe de rugby din lume, Argentina. Nu Jaguarii, nu echipa a treia, nu a patra, ci chiar Pumele, echipa care se va bate cu Țara Galilor, peste o săptămână, sau cu celelalte forțe din sud, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, în apropiatul turneu Rugby Championship.
În al doilea rând, am admirat noua arenă, noua casă a rugby-ului, căci așa va rămâne, în ciuda lui Eduard Novak ministrul sau a puterii trecătoare a unora… Și arena e superbă, chiar dacă unii se plâng de lipsa micilor și a berii cu alcool, din vremurile nu demult apuse.
În al treila rând, am pășit pe o arenă pentru care se bat absurd Puterea și Opoziția. Penibil! Stadionul acesta nou și frumos, pentru care noi toți am plătit milioane de euro, se află pe un teren dat în chirie de Primăria Bucureștilor, în 1913, federațiilor sportive, pe timp nelimitat. Carol II l-a acaparat, trecându-l la Straja Țării, o chestie prin care a dorit să contrabalanseze avântul Gărzii de Fier, iar Ion Antonescu, știm cu toții, cel cu Holocaustul, cu deportările în Transnistria și cu alte fărădelegi, a adus stadionul de la Șosea în proprietatea statului, printr-un decret spoliator. Și statul se fălește azi cu acest bun…
La ce meci m-am uitat? La unul pe care nu l-am mai văzut demult, pentru că România n-a mai jucat un meci test (la rugby nu există meci amical) de 15 ani cu o echipă din Tier 1, adică din primele 10 ale lumii. Și când toată lumea să aștepta să încasăm o tonă de eseuri, am fost la un pas să scoatem un egal istoric! De ce? Pentru că băieții noștri au făcut cel mai bun meci din ultimii ani, întrecându-se pe ei. Apărarea a fost de multe ori exactă, chiar dacă presiunea pumelor a fost foarte puternică. Îmbucurător este faptul că jocul la grămadă al României și-a revenit și nutresc speranța să redevină o sperietoare pentru adversari. Avem încă sechele la jocul în tușă și încă facem destule greșeli. În plus, după lăsarea la vatră a lui Vlaicu, începem să avem probleme la loviturile libere. Rezultatul, 17-24, este onorabil.
Cine a jucat? România cu Argentina, bineînțeles! Dar cine a compus cele două echipe? Noi am avut jucători din Super Liga națională de rugby, adică de la o competiție care adună șase formații mari și late, ținute cu chiu cu vai în viață, și câțiva sportivi care activează în ligile inferioare din Franța. În fața lor au evoluat jucători legitimați la echipe din campionatul englez, din cel francez, din așa-numita ligă celtică, sau care activează la francize din Australia. Până acum doi ani, scheletul echipei naționale a Argentinei era format din jucători proveniți de la Jaguares, echipă care era înscrisă în Super Rugby, competiția ”echipelor de club”, de fapt a francizelor din Noua Zeelandă, Africa de Sud, Australia, la care se mai adăuga o echipă din Japonia, Sunwolves. În 2015, Argentina a ocupat locul 4 la Cupa Mondială, iar la performanța respectivă au contribuit și Montoya, Sanchez, Isa, Lavanini, Chaparro, Cubelli, Moroni, Cordero, De la Fuente, Matera. Adică sportivi care s-au duelat cu Stejarii sâmbătă seara! Asta ca să ne dăm seama de cât de uriașă este echipa care ne-a vizitat și cât de bun este rezultatul scos de ai noștri.
Ce am văzut în jur? Lume care a venit la o sărbătoare a sportului, nicidecum nimerită doar la o inaugurare de arenă sportivă. Imaginile surprinse de media sau de publicul spectator relevă o bucurie a reîntoarcerii la normal, după luni și luni de pandemie. A fost evenimentul sportiv cu cei mai mulți spectatori din luna aprilie 2020 și până azi în care a fost implicată o echipă românească în România.
Despre arhitectura noii arene: Nu este un dreptunghi închis complet. Există o zonă, în colțul dinspre Mănăstirea Cașin, care este neocupată de tribune. De ce s-a ales această soluție? Pentru că mănăstirea este un simbol drag al rugby-ului, este parte din fotografia locului. Mulți sportivi au declarat că și-au extras energia de la Cașin, și din respect trebuie să-i credem pe cuvânt. În plus, spectatorii s-au rugat și s-au închinat la Cașin atunci când bătălia din teren era cumplită. Și pe ei trebuie să-i credem pe cuvânt!
În încheiere aș dori să spun doar atât: Arcul este Casa Rugby-ului! Acest stadion nu este utilizat doar pentru un meci cu Argentina sau pentru unul cu o altă echipă în toamnă. Nicidecum! Federația Română de Rugby, cea care a ajutat fotbalul cu o arenă pentru pregătirea Euro 2020, are evenimente pe tot parcursul anului cu echipe de copii și tineret, cu echipele naționale de rugby în 7, cu echipele de fete. Practic, rugby-ul are treabă tot timpul pe această arenă și de aceea e nevoie să se revină la actul normativ din 2002 prin Federația Română de Rugby a primit arena în concesiune pe o perioadă de 49 de ani. În caz contrar, acest sport riscă să se împrăștie prin diferite coclauri și în viitorul nu foarte îndepărtat vom vorbi la trecut de sportul care ne-a adus prima medialie olimpică! Și care are două Cupe ale Campionilor Europeni…. Dacă vor exista cereri din partea altor discipline sportive, cum ar fi oina, sau fotbalul, pentru echipa națională de fotbal feminin, nimeni nu este absurd să le respingă. Însă, Arcul de Triumf nu are cum să fie casa FCSB, a lui Dinamo, a lui Rapid, sau a altei echipe de fotbal. Slavă domnului, există destule arene pentru sportul cu balonul rotund, nu mai este nevoie de încă una…
Post Views: 0
