Un drum mai lung decât o zi de post

Peste 10.000 km sunt între Bucureşti şi Rio de Janeiro. În teorie vei da dovadă de optimism când analizezi harta şi îţi spui că zborul nu va fi atât de lung. În practică realizezi că nu există un zbor direct şi drumul mai cuprinde o escală. În cazul de faţă aceasta a avut loc la Paris şi de acolo printre nori spre Rio de Janeiro.

Exact 12 ore a durat zborul în noapte până când am văzut pentru prima dată multitudinea luminilor din celebrul oraş brazilian. Dacă mai punem si cele două ore de la Bucureşti la Paris rezultă un drum lung de 14 ore pe deasupra norilor şi a continentelor.

Preţul mediu al unui bilet dus-întors din România cu escală într-o capitală europeană spre Rio de Janeiro este de 1500 euro.  Cu acest nivel al costurilor doar pentru transport călătoria implică resurse financiare destul de mari mai ales dacă şi cazarea se face în zonele turistice. 

Rio de Janeiro – City of God

Trebuie să ştii de la bun început că nu ai nevoie de viză să ajungi la Rio de Janeiro. Înainte să pleci trebuie să te vaccinezi împotriva febrei galbene. Dacă înainte să ajungi în Brazilia ai fost prin Africa trebuie să ai la tine un document care să ateste că ai făcut acest vaccin.

În Rio de Janeiro trăiesc între 6 şi 8 milioane de oameni iar dacă punem la scoteală şi zona metropolitană numărul locuitorilor ajunge pe la 12 milioane conform unor estimări neoficiale.  Limba oficială este portugheza şi este bine să ştiţi câteva cuvinte pentru că localnicii nu prea vorbesc altceva.

Moneda folosită se numeşte real (R$) şi la momentul redactării acestui material avea o paritate cuprinsă între 1.9 şi  2.2 pentru un euro la casele de schimb din oraş. Pentru mobil sau laptop e nevoie de un adaptor daca nu va cazaţi într-un hotel cu pretenţii care să ofere şi prize de 220V pentru că în Brazilia se merge pe sistemul de alimentare 110 V.

Plajele simbol – Copacabana şi Ipanema

Înainte să ajungi la Rio de Janeiro auzi multe lucruri despre Copacabana. La faţa locului afli că de fapt „perla” plajelor este considerată Ipanema.  Pe lângă cele două plaje mai poţi  alege dintre São Conrado, Barra da Tijuca, Recreio dos Bandeirantes, Prainha, Grumari, Botafogo şi Flamengo.

Accesul pe plajă este gratuit şi nediscriminatoriu. Autorităţile nu inchiriază niciun centimentru de nisip cum se întâmplă pe litoralul românesc. Totuşi marile hoteluri instalează corturi şi oferă şezlonguri păzite turiştilor care le folosesc serviciile.

După cum e de aşteptat în Brazilia sunt improvizate foarte multe mini terenuri de fotbal pe plajă şi te poţi alătura localnicilor sau altor turişti la un meci.

O bere la unul din multele băruleţe pe care le poţi găsi pe toată lungimea unei plaje se vinde cu 3 reali. Tot de acolo îţi poţi cumpăra o nucă de cocos cu acelaşi preţ care înlocuieşte apa sau sucul şi este ţinută la frigider.

Cristo Redentor

Cel mai cunoscut simbol al Braziliei şi mândria locuitorilor din Rio de Janeiro este statuia Cristo Redentor.  A fost construită între 1922 şi 1931 pe muntele Corcovado şi este considerată cea mai mare statuie Art Deco din lume.

Se poate ajunge atât rutier cât şi cu un pitoresc tren care poate fi luat din centrul oraşului.

Complexul Cristo Redentor este amplasat în cel mai înalt punct de pe Corcovado şi oferă o perspectivă de 360 grade asupra oraşului. Vei auzi mai mult declanşatoarele aparatelor foto şi mai puţin ce vorbesc turiştii.

Sugar Loaf

Mult mai puţin cunoscut turiştilor Sugar Loaf domină o parte din Rio de Janeiro cu cei 396 m înălţime.  Are în compunere înălţimile Morro de Açúca şi Pão de Açúcar legate printr-un sistem de telecabină care încorporează cabluri cu 1400 m lungime.

De la înălţimea maximă perspectiva este superbă: golfului Guanabara, podul de 14 km Rio-Niteroi, Laguna Rodrigo de Freitas, oceanul Atlantic şi o vedere spre plajele din sudul oraşului, inclusiv Copacabana.

Catedral Metropolitana do Rio de Janeiro

Dacă vezi descrierea acestei catedrale într-un ghid turistic şi câteva poze îţi poţi imagina doar că e mare. Când ajungi la intrare te întrebi în primul rând dacă o astfel de clădire e într-adevăr o operă de artă sau doar o încercare arhitecturală nereuşită.

Ei bine…aflăm răspunsul împreună în episodul următor.