Gabriela Nănuș avea doar 17 ani atunci când a ales să iasă în stradă la Revoluție. Imaginea tinerei blonde fluturând un steag tricolor, cu gaură în mijloc, pe acoperișul clădirii Comitetul Central și în balconul unde Ceaușescu și-a ținut ultimul discurs, avea să devină una definitorie pentru Revoluția română. Care a fost imboldul ei? ”Am plecat de acasă știind că e posibil să nu mă mai întorc niciodată. Mi-am luat buletinul cu mine și am pornit către totul sau nimic. Totul pentru mine însemna LIBERTATEA în toate formele ei.”

HotNews.ro: Gebriela Nănuș, care a fost imboldul pentru o adolescentă de 17 ani să iasă în stradă în acele zile fierbiți și decisive ale Revoluției? Nu ți-a fost frică?

Gabriela Nănuș: Nu mi-a fost frică deloc, ba din contră. Am plecat de acasă știind că e posibil să nu mă mai întorc niciodată. Mi-am luat buletinul cu mine și m-am îmbrăcat în hainele cele mai bune și am pornit către totul sau nimic. Totul pentru mine însemna LIBERTATEA în toate formele ei. La 17 ani, cel mai mult îmi doream să călătoresc, să văd lumea, să aflu cât mai multe despre cât mai multe locuri, dar nu se putea. Dacă Revoluția nu ar fi avut loc sau ar fi fost înăbușită, eram hotărâtă să fug din țară. Tocmai aflasem despre fuga Nadiei Comăneci peste granițe, iar acest lucru m-a motivat și mai mult.

Vorbești de libertate cu atâta pasiune! Ce știa însă un adolescent care trăia în comunism, unde totul era controlat drastic, despre libertate?

Păi, aș putea mai degrabă să vă spun care era ideea unui adolescent atunci despre lipsa de libertate: nu puteam călători în afara țării, nu aveam acces la informație, la tot ce era nou și modern, era rația la hrană, lipsa căldurii etc.

Articolul integral pe HOTNEWS