Acum există un guvern de acord naţional stabilit la Tripoli, dar organizaţiile jihadiste renunţă greu la teritoriile aflate în subordinea lor. „Teroriştii vin dinspre graniţa de sud, care are 4000 de km, este dificil să o controlăm şi mă refer la cei din gruparea Boko Haram.
Dar din Siria şi Irak nu au venit în număr mare, pur şi simplu pentru că ştiu că ne ajută americanii să luptăm împotriva lor şi cred că se vor gândi de două ori înainte să se mute în Libia.” Declaraţia a fost făcută de ministrul de externe libian, Mohamed Syala, într-un interviu pentru Pașaport diplomatic.
Libia a fost sub conducerea lui Muammar Gaddafi mai bine de 40 de ani. În 2011, dictatorul libian a fost ucis şi ţara s-a scufundat într-un haos din care încă se chinuie să iasă. Vorbim despre statul care are cele mai mari rezerve de petrol de pe continentul african. Instabilitatea politică a transformat Libia într-un fel de teren de antrenament şi lupte libere pentru grupările jihadiste. Există însă şi un guvern de acord naţional instalat la Tripoli, care încearcă să stabilizeze situaţia.
Ce organizaţii controlează Libia? Oraşele Tripoli şi Sirte şi aproape tot vestul ţării sunt sub administraţia guvernamentală, deşi mai sunt regiuni mici deţinute de islamişti. Zona de est a ţării, care cuprinde principalele zăcăminte de petrol, sunt ale generalului Khalifa Haftar, cel care şi-a asumat la nivel de stat lupta militară împotriva teroriştilor. Cea mai mare parte a teritoriului libian este însă al jihadiştilor: ISIS, Al-Qaida, rebelii Misrata, miliţiile tuarege şi alte miliţii locale. Urmează apoi brigăzile Zintan, care luptă de partea armatei libiene. Benghazi, al doilea oraş din Libia, este un caz special. Războiul civil de aici are combatanţi puternici: consiliul Shura al revoluţionarilor din Benghazi şi acelaşi general Haftar, care conduce armata, dar care răspunde în faţa guvernului libian susţinut de ONU.
Cristina Cileacu: Dle ministru, bine aţi venit la Paşaport diplomatic. Este pentru prima oară când avem un invitat din Libia şi pentru că îl avem pe ministrul afacerilor externe al acestei ţări, deci există un guvern susţinut de Naţiunile Unite care conduce ţara, întrebarea mea pentru dvs este cine controlează mai exact Libia, pentru că dacă privim de la distanţă, vedem că sunt bucăţi din ţara dvs. aflate sub tipuri diferite de control.
Mohamed Syala: Din momentul semnării reconcilierii sub supravegherea ONU, au avut loc multe întâlniri între politicienii libieni şi alţi actori din Magreb, care au stabilit acest acord politic. De atunci avem un Consiliu prezidenţial, condus de dl. Fayez al-Sarraj, care este şi premier şi care a nominalizat un cabinet mic, aşa numitul guvern de acord naţional şi ei sunt cei care controlează statul, deşi mai este încă un cabinet în Benghazi, care a fost nominalizat de parlament înainte de a fi semnat acordul politic. Dar conform rezoluţiilor ONU, ale Consiliului de Securitate, Uniunii Africane, Ligii Arabe şi Organizaţiei de Cooperare Islamică, se lucrează cu un singur guvern, care este cel al acordului naţional. Iar eu fac parte din acest guvern.
Cristina Cileacu: Da, ştiu aceste lucruri, dar din nou, din afară putem vedea că imaginea Libiei în acest moment este a unei ţări aflate în haos. Cine controlează ce părţi din ţara dvs? Ce procent din ţară este controlat de guvernul dvs?
Mohamed Syala: Cum ştiţi, guvernul de acord naţional este la Tripoli, în capitală, şi el controlează partea de vest. Parlamentul, conform constituţiei, trebuie să lucreze din Benghazi, dar din cauza războiului civil din Benghazi s-a mutat la Tubruq, un oraş care este aproape de graniţa egipteană, în estul ţării. Deci parlamentul este acolo şi nu se poate muta la Benghazi din simplul motiv că acolo este război. După cum ştiţi, generalul Haftar luptă împotriva teroriştilor, în Benghazi. El a fost nominalizat de parlament drept comandant al armatei şi deja Fayez al-Sarraj s-a întâlnit cu generalul Haftar întâi în luna martie, în estul Libiei, a doua întâlnire a fost la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, apoi în Franţa, cu preşedintele Macron şi s-a ajuns la un acord în 10 puncte, care stabileşte că şi generalul Haftar, în calitate de comandant militar, va lucra sub comanda civilă a guvernului condus de Sarraj. Încă mai sunt neînţelegeri între ei, dar Egiptul lucrează să înlăture aceste probleme şi să unească armata. Pentru moment ne pregătim, aşa cum este scris în foaia de parcurs ONU, de alegeri. Există o comisie aleasă de popor, care pregăteşte un draft al noii constituţii şi acum aşteptăm camera reprezentanţilor să facă legea pentru referendum ca să putem prezenta populaţiei acest draft. De asemenea, mai aşteptăm încă o lege pentru a organiza alegerile, Ghassan Salama se ocupă de organizarea alegerilor din 2018 şi sunt multe pregătiri tehnice. Cam în acest punct suntem acum.
Numărul organizaţiilor teroriste active pe teritoriul Libiei este mare și fiecare dintre ele vrea să menţină controlul pe zonele în care a apucat să se impună. La grupările ISIS şi celor afiliate Al-Qaida se adaugă şi luptătorii alungaţi din alte ţări din Orientul Mijlociu, care caută refugiu şi vor să ducă mai departe lupta pentru califatul islamic. Pentru că nimeni nu ştie unde au disparut jihadiştii scoşi din Irak şi Siria, putem doar presupune că aceştia au ales drumul ţărilor unde teroriştii sunt încă mai puternici decât autorităţile locale.
Cristina Cileacu: Sunt multe eforturi pentru a face din nou Libia funcţională, dar aveţi o problemă foarte mare, terorismul. Sunt atât de multe organizaţii teroriste în ţara dvs şi acum, la acestea se adaugă o „porţie” nouă de terorişti Daesh.
Mohamed Syala: De fapt, suntem martorii unei lupte destul de bune împotriva Daesh, pentru că ei erau concentraţi în Sirte, un oraş care este la 500 de km distanţă de Tripoli şi de Benghazi, în mijlocul ţării. Dar am reuşit cu libienii conduşi de guvernul de acord naţional, i-am scos din Sirte, după o luptă intensă, care a făcut multe victime. Dar am reuşit să îi scoatem din oraş, dar asta nu înseamnă că nu mai sunt riscuri în zonă, pentru că o parte dintre ei sunt risipiţi prin deşert şi noi îi urmărim. De asemenea, este războiul civil din Benghazi şi armata naţională a reuşit să-i scoată şi de acolo, dar şi din Sabratha, care este cam la 100 de km de Tripoli, în apropiere de graniţa tunisiană. Suntem pe urmele lor şi deşi nu mai sunt în zonă au mai rămas anumite regiuni, dar nu mai sunt la fel de periculoşi ca atunci când au invadat complet oraşul Sirte.
