‘Creditele în franci reprezintă risc şi pentru bănci şi pentru pieţe. Dar, în cazul nostru, comparativ cu cazul Ungariei, riscurile sunt relativ rezonabile. Oricum, nu sunt răspândite la nivelul tuturor băncilor. Avem numai două sau trei bănci unde aceste riscuri sunt relativ mai mari şi le-am adresat sugestia puternică să provizioneze aceste riscuri. Şi dânşii au făcut-o. Sunt ascultători’, a afirmat Isărescu.

El a mai spus că portofoliul creditelor în franci elveţieni este mult mai mare şi măsurile pe care le-au luat băncile sunt legate şi de mărimea riscului social şi financiar naţional.

‘Acolo nu s-a produs decât o uşurare temporară, adică s-a făcut o reeşalonare. S-a stabilit un curs limită şi plusul de plată se adună într-un cont separat la bancă şi, de la caz la caz, se va plăti peste 2 ani, peste 3 ani. Şi, dacă avem în vedere acest lucru, cred personal că abordarea ar trebui să fie individuală pentru că poate nu îi convine ca, într-adevăr, acuma fiind sugrumat de povara plăţilor să continue un serviciu al datoriei cuiva, persoanei fizice, suportabil, cu gândul că în viitor va avea câştiguri mai mari şi va veni o minune. Altor persone e posibil să nu le surâdă o asemenea variantă.

Mai ales pe un viitor care oricum ar fi nu poate să fie cert, că de-aia e viitor. Din cunoştinţele noastre, abordările individuale deja există. Dar repetarea ideii în sensul în care acolo s-au luat măsuri, s-a uşurat cineva de plata datoriei, nu se ştie cine, statul, băncile sau Dumnezeu din ceruri a uşurat povara datoriei, să ştiti că este falsă’,a mai afirmat Isărescu.