Prin Ordinul 673/2019 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, Ministerul Apelor și Pădurilor a aprobat o cotă de recoltă de 439.330 exemplare pentru ciocârlia de câmp, pentru o perioada 15 mai 2019-14 mai 2020. Deși vânătorii români nu au tradiție în acest tip de vânătoare și specia nu se consumă la noi în țară, România este una dintre puținele state în care vânătoarea ciocârliei de câmp (Alauda arvensis) este permisă. În Europa se mai vânează numai în Franța, Italia, Malta, Grecia, Cipru și nordul Spaniei, în restul țărilor vânătoarea fiind interzisă. În afara Europei se mai vânează în nord-vestul Africii. În România este principala țintă a turismului de vânătoare, practicat în special de către vânătorii italieni. Din 1996 și până în 2004, poliția din Ungaria, Bulgaria, Slovenia și Italia au confiscat 180.000 de păsări împușcate, dintre care o treime au fost ciocârlii împușcate de către vânătorii italieni, conform notei de fundamentare a unui proiect de lege de modificare a legii vânătorii elaborat de parlamentarii Allen Coliban și Cornel Zainea.
Specia este în decin în toată Europa, în timp ce la noi se aprobă cote mari (439.330 pentru sezonul actual și 447.029, 295.874 și 369.847 pentru ultimele trei), fără să existe o metodologie și studii care să arate că se pot împușca peste 400.000 de exemplare fără ca populația europeană să aibă de suferit. Datele pe care sunt stabilite cotele de recoltă sunt centralizate de la gestionarii fondurilor de vânătoare, care le fac în baza unor observații punctuale și sporadice, fără o metodă validată oficial și/sau științific. Aceste date sunt însă contestate de către organizațiile de mediu.
Ciocârlia de câmp are statut de conservare nefavorabil pe Lista Roșia a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN Red List). Astfel acordarea de cote de vânătoare încalcă două dintre principiile care stau la baza conservării biodiversității și dezvoltării durabile a sistemului socio-economic, principii regăsite în Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității 2010-2020: principiul prevenției (conservarea biodiversității se realizează eficient dacă sunt eliminate sau diminuate efectele posibilelor amenințări) și principiul precauției (lipsa studiilor științifice complete nu poate fi considerată ca motiv de acceptare a unor activități care pot avea impact negativ semnificativ asupra biodiversității). Pentru că nu există o metodologie științifică pe baza căreia sunt stabilite cote de recoltă pentru speciile de păsări migratoare, principiul precauției este încălcat.
Principala problemă care ține de vânarea ciocârliei de câmp este cauzată de dimensiunea și coloritul foarte asemănătoare cu alte specii de ciocârlii interzise la vânătoare prezente în Anexa II din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și în anexele Ordonanței de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice care transpune Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice: ciocârlia de pădure, ciocârlia de Bărăgan, ciocârlia urecheată și ciocârlia de stol. Ea este greu de deosebit și de multe alte specii de paseriforme. Din acest motiv, identificarea corectă și sigură a speciei fără instrumente optice și experiență este foarte dificilă sau imposibilă. Vânătorii nu pot identifica corect specia prin cătarea puștii și acest lucru contravine unui principiu esențial al vânătorii: este interzisă apăsarea trăgaciului fără identificarea țintei. Astfel că acordarea cotelor la această specie este sinonimă cu încurajarea braconajului, ducând la împușcarea nediscriminată a nenumărate alte păsări care nu fac parte din speciile admise la vânătoare.
