Așadar Curtea Constituțională și-a băgat picioarele în votul exprimat de români pe 26 mai. O majoritate de 80% în favoarea interzicerii amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție n-a contat. Pentru ca miștoul să fie total, CCR validase, pe 27 iunie, același referendum, ceea ce ar deschide desigur o serie de întrebări. Ele n-au sens, vă spun, e pierdere de vreme, căci această Curte Constituțională a devenit demult doar o secție a PSD al cărei singur rost în viață este să îmbrace în legaleză mesaje de dat la teveurile pesediste. În rândurile următoare încerc să explic de ce cu decizia de invalidare a inițiativei de revizuire a Constituției în sensul interzicerii amnistierii faptelor de corupție, CCR nu numai că a mai malformat încă o dată Constituția, dar dă indicii și despre cum va ucide orice tentativă de reformă a acestui stat corupt, imposibil, insuportabil.

Întâi de toate trebuie să știți că însăși Constituția nu-i dă dreptul CCR să se opună revizuirii Constituției, decât în câteva situații enumerate clar și limitativ la Articolul 152:

Caracterul național, independent, unitar și indivizibi al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției (da, știu, pe asta tot CCR a făcut-o pulbere), pluralismul politic, limba oficială și suprimarea unor drepturi fundamentale sau a garanțiilor acestora. Pare clar? Sigur că da! Dar ce înțelegem prin garanțiile drepturilor fundamentale? Păi, uite, sunt câteva articole în Constituție, așa cum ar fi inclusiv cel referitor la egalitatea în drepturi, da, care nu se referă la libertate, religie, informare, șamd, ci la cum se aplică aceste drepturi și libertăți.

Articolul integral pe MOISE.RO