În urmă cu șase ani, Croația, micul stat din Balcanii de Vest, se simțea neîndreptățit că România și Bulgaria erau primite în Uniunea Europeană (UE), deși era clar pentru toată lumea că nu sunt pregătite. Comisia pentru afaceri europene din Camera Lorzilor din Marea Britanie a publicat chiar un raport în acest sens. Din 2003, de când au aplicat pentru aderare, croații s‑au străduit asiduu să dovedească faptul că sunt cetățeni ai unui stat democratic autentic. Uniunea i‑a impus cele mai dure criterii și nu s‑a lăsat ușor înduplecată, în condițiile în care țara întârzia deschiderea „capitolului“ Justiție, în prin­cipal, din cauza problemei criminalilor de război, după conflictul de patru ani cu forțele sârbe (1991–1995). Tocmai pentru că i‑au fost impuse condiții aspre, CE îi acordă, acum, Croației toată încrederea, propunând aderarea la 1 iulie 2013 fără MCV, adică fără supraveghere postaderare, așa cum s‑a întâmplat în cazul României și Bulgariei, care și acum se află sub monitorizarea Bruxelles‑ului. De fapt, UE folo­sește Croația ca exemplu în restabilirea încrederii în continuarea procesului de extindere. Decizia aderării fără MCV a de­clan­șat resentimente, îndoieli și a împins la scenarii în jurul unor posibile mize. România poate exersa doar resentiment, căci pentru ea nu există nici un fel de miză. Integrarea Croației în UE nu va avea un efect vizibil, nici politic, nici economic, susțin analiștii.

REPLICA ROMÂNEASCĂ. În 2007, oficiali croați se alăturau vocilor internaționale ce afirmau că România și Bulgaria nu întrunesc criteriile de aderare. Europarlamentarul Monica Macovei a servit recent replica. Ea a încercat, fără succes, o argumentare publică în favoarea introducerii MCV, pe motiv că în Croația corupția la nivel înalt este încă o problemă serioasă. Macovei a arătat că în România a fost posibilă arestarea a 1.000 de înalți oficiali pentru corupție datorită monitorizării postaderare. CE calmează printr‑o declarație a lui Peter Stano, purtătorul de cuvânt al Comisiei, dată pentru SETimes, în care dă asigurări că UE a învățat lecțiile din trecut, referindu‑se tocmai la aderarea prematură a României și Bulgariei. „Croația a îndeplinit toate cerințele“, conchide Stano. În raportul de monitorizare a țării se arată că acest stat întrunește criteriile europene în materie de fuzionare, demonopolizare și ajutoare de stat, motiv pentru care poate adera peste aproximativ trei luni.
„Croația întrunește criteriile de aderare“, spune fără nici o reținere și Sorin Ioniță, consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani și, totodată, unul dintre experții în politici publice, membru al nou înființatului think tank expertforum.ro. În opinia sa, Croația stă mai bine decât România, ba chiar și decât Grecia, din toate punctele de vedere. Și se referă inclusiv la aspectul corupției, care rămâne inclus în raportul Comisiei. Executivul european a recomandat, de altfel, autorităților de la Zagreb să intensifice lupta împotriva corupției și a crimei organizate.

Potrivit Global Financial Integrity (GFI), o organizație internațională de cercetare, Croația a pierdut 11,6 miliarde de euro, între 2001 și 2010, din cauza corupției și evaziunii fiscale, ceea ce înseamnă 2,645 euro de persoană, cea mai mare cifră din regiune după Muntenegru, unde ieșirile de fonduri ilicite au fost de aproape trei ori mai mari. Aceeași organizație arăta că România a pierdut circa 3,6 miliarde de dolari anual, între 2000 și 2008, din ieșiri ilicite. GFI susține că autoritățile de la Zagreb ar putea opri parțial ieșirile banilor ilegali dacă ar cere băncilor să cunoască proprietarii reali ai conturilor. În plus, Croația ar trebui să instruiască agenții vamali în detectarea facturilor false în tranzacțiile comerciale, o metodă care generează 60% din totalul ieșirilor de fonduri ilicite, la nivel global.

ÎNDOIELI ȘI MIZE. Îndoielile în privința aderării Croației la UE apar în contextul în care Olanda, Finlanda și Germania au sus­ținut cu tărie că Uniunea nu își mai poate permite să facă compromisuri în privința respectării statului de drept, a luptei împotriva corupției și a cri­minalității organizate. Germania a venit chiar cu propunerea ca toate statele membre ale Uniunii, vechi sau noi, să fie supuse supravegherii dinspre Bruxelles. Aderarea Croației fără MCV vine în con­tradicție cu această pozi­ție. De aici se speculează că există, de fapt, o miză economică ce o determină pe Germania să accepte, totuși, integrarea acestei țări. După 1991, autoritățile de la Zagreb au decis să coopereze masiv cu Germania și Austria. A urmat apoi Italia și, mai de curând, Ungaria. Rusia, de exemplu, a reu­șit târziu să pătrundă pe piața croată, să investească în turism, pe Coasta Adriatică. În urma destrămării federației iugoslave, Croației i‑a revenit un număr important de industrii, poziția geografică i‑a impulsionat turismul, iar infrastructura a fost construită în timp‑record – peste 600 km de autostradă, în 7 ani.
Pentru Sorin Ioniță, nu există îndoieli legate de aderarea Croației și nici mize. Faptul că UE primește Croația este un sem­nal că are ușile deschise pentru toate ță­ri­le din Balcani. Este un semnal puternic, mai ales pentru Serbia, cel mai probabil următorul candidat ce va adera la UE, afirmă expertul. Serbiei i s‑a acordat statu­tul de „candidat“ la aderare în 2012. „Croa­ția a fă­cut pași mari pentru a ajunge aici“, precizează Matei Păun, partener la compa­nia de consultanță Bac Investment. În opi­nia sa, integrarea Croației în UE este un pro­ces firesc, organic, de extindere. „Acum a sosit momentul Croației, peste puțin timp va veni și cel al Serbiei, Muntenegru… Este momen­tul Balcanilor“, concluzionează Păun. Croa­ția va fi, astfel, a doua fostă republică iugo­slavă, după Slovenia, membră a Uniunii.

FĂRĂ IMPACT. Primirea Croației în sânul Uniunii abia dacă va fi resimțită de România, o spun la unison analiștii. Nu există o miză economică pentru noi, deoarece țara este mică, cu circa 4,5 milioane de locuitori. Dacă există oportunități investiționale în Croația pentru România, acestea s‑au putut fructifica și până acum. „Efectul integrării Croației ar fi pozitiv asupra economiei românești, întrucât în interiorul blocului european apropierea geografică este un avantaj care poate spori semnificativ schimburile comerciale bilaterale, însă beneficiile ar putea deveni vizibile și notabile numai dacă firmele românești ar adopta strategii care să favorizeze o relație comercială mai strânsă, ceea ce ar putea fi dificil, având în vedere dimensiunea economiei croate și provocările macroeconomice curente“, afirmă Claudiu Cazacu, economist‑șef la XTB România. Croația traversează a doua recesiune din ultimii doi ani, în urma măsurilor de austeritate și a scăderii investițiilor, pe fondul crizei europene a datoriilor. Guvernul de la Zagreb prognozează pentru 2013 o creștere economică de 1,8%, în timp ce FMI, de numai 0,75%, după o contracție de 1,5% în 2012.

Cât privește contextul economic precar în care Croația își face intrarea în UE, analistul spune că, întrucât țara speră la integrarea în Uniune, dar nu și în zona euro, nedumeririle și zbaterile interne ale construcției monetare nu se răsfrâng decât cel mult indirect asupra procesului de integrare.
Deși aderarea Croației la UE nu are miză pentru România, aceasta din urmă nu trebuie să neglijeze, totuși, faptul că în cadrul Uniunii mai apare un competitor. Și nu poate să îl subestimeze, fie și pentru simplul motiv că este considerat mai pregătit.

Traseul Croației către UE

I‑a luat zece ani pentru a se pregăti de aderare, timp în care a trebuit să facă progrese pe Justiție și cooperare în privința criminalilor de război.

1. Referendum. Croația a decis să adere la UE prin referendum și a aplicat pentru integrare pe 21 februarie 2003.

2. Cooperare internațională. Croația nu a putut deschide negocierile de aderare până când Tribunalul Penal Internațional nu a dat verdict pozitiv referitor la cooperarea Zagrebului în privința criminalilor de război.

3. Primul pas. În toamna lui 2005, guvernul Ivo Sanader a acceptat să colaboreze la arestarea generalului Ante Gotovina, declarat ulterior nevinovat.

4. Reforma Justiției. UE a făcut numeroase presiuni pentru reforma Justiției, ceea ce a dus la alte amânări și temporizări în cadrul procesului de preaderare.

5. Capitol întârziat. Negocierile au stagnat în contextul lipsei progresului din partea croată în domeniul justiției, motiv pentru care nu putea fi deschis „capitolul“ Justiție din cadrul acquisului comunitar.

Despre Balcanii de Vest

Politica României față de Balcani se ­con­cen­trează pe susți­nerea ­parcursului ­european și euroatlantic al statelor din această zonă.

1) Fosta Iugoslavie. Toate statele din fosta Iugoslavie, inclusiv Albania, dar fără Slovenia, sunt denumite Balcanii de Vest.

2) Următoarea țintă. După aderarea României și Bulgariei la UE, țările din Balcanii de Vest au devenit următoarea țintă de extindere a Uniunii în Peninsula Balcanică.

3) Relații instituționalizate. Toate statele din Balcani au o relație instituționalizată cu UE, subsumată Procesului de Stabilizare și Asociere. Croația este cel mai avansat stat în privința aderării la Uniune.

4) Statut de „candidat“. Republica ­Macedonia și Serbia au statut de „candidat“. Cererile Muntenegrului și Albaniei de a obține acest statut se află încă în analiza CE. Serbia, Albania și BiH au semnat Acorduri de Stabilizare și Asociere.

Membre UE, dar nepregătite

Mai multe state sunt astăzi parte din Uniune, deși la momentul aderării nu erau pe deplin pregătite și nu sunt nici acum.

1. GRECIA. Chiar și Comisia Europeană ­estima că Grecia nu întrunește toate condițiile pentru a obține statutul de țară candidată. Din motive politice, legate de contextul Războiului Rece, Grecia a fost ­primită în UE.

2. CIPRU. A intrat în UE, cu toate că nu deține control asupra întregului său teritoriu. Nu și‑a rezolvat diferendul cu Turcia privind nordul insulei. Grecia a amenințat că își va folosi dreptul de veto pentru blocarea aderării a nouă state, dacă Cipru nu va intra în același grup.

3. ROMÂNIA. Nici acum țara noastră nu înde­plinește acele condiționalități postaderare referitoare la reforma justiției, combaterea corupției și a criminalității organizate, motiv pentru care este încă sub supravegherea Bruxelles‑ului.

4. BULGARIA. La fel și Bulgaria, primită în UE odată cu România, este, în continuare, monitori­zată pentru că nu face progrese în reforma jus­ti­ției și în privința limitării corupției și a crimei organizate.