Falimentul unui stat este o situaţie rară, ultimul caz fiind înregistrat în 2001, când Argentina a intrat în incapacitate de a-şi rambursa datoria externă. La acel moment, falimentul Argentinei a generat mari tulburări sociale şi a marcat debutul unei crize din care ţara sud-americană nu şi-a revenit încă în întregime.
Însă în actualul context, marcat de criza economică mondială, spectrul unui nou faliment al unui stat revine în forţă. În ultima perioadă, statele s-au împrumutat masiv de pe pieţe pentru a-şi finanţa deficitele bugetare în creştere. Potrivit agenţiei de rating Moody’s, datoria publică mondială va fi anul viitor cu 45% mai mare decât în 2007.
Ca reacţie, pieţele s-ar putea arăta mai precaute în privinţa datoriilor publice, încercând să scape de obligaţiunile emise de anumite guverne, care riscă să devină nelichide.
„Problemele apar când pieţele îşi pierd încrederea în capacitatea unui stat de a-şi rambursa datoriile”, a explicat Juan Carlos Rodado, economist la Natixis.
Statele din estul Europei sunt primele vizate în acest moment. După prăbuşirea URSS, capitalurile străine au invadat aceste pieţe, pentru ca, odată cu criza, să se retragă, lăsând economiile estice în pană de lichidităţi.
Potrivit lui Rodado, statele baltice, România şi Ucraina, aflate de altfel şi în situaţie de instabilitate politică, figurează în prezent printre statele „cele mai riscante”.
Pentru a continua să găsească investitori în titluri de stat, aceste ţări sunt nevoite să plătească dobânzi tot mai mari, ceea ce măreşte costul datoriei, subliniază Guy Longueville, analist la BNP Paribas.
Amânarea tranşei pentru România, semn al reducerii flexibilităţii FMI
Până acum, aceste state au fost ajutate de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ale cărui resurse au crescut puternic de la începutul crizei, instituţia jucând un rol de pompier – şi bancher – pe plan mondial, arată AFP.
„Însă cum cea mai mare parte a crizei a trecut în prezent, FMI ar putea să-şi schimbe strategia”, în condiţiile în care riscurile de contagiune sunt deocamdată înlăturate, estimează Agnès Bénassy-Quéré, de la Centrul de studii prospective şi informaţii internaţionale.
AFP detectează în decizia recentă a FMI, de a amâna plata celei de-a treia tranşe către România, un semnal că Fondul adoptă o politică mai puţin flexibilă. Un alt semnat este reprezentat de criticile aduse Ucrainei, care nu a pus în practică reducerile de cheltuieli bugetare convenite.
Semnele de îngrijorare nu sunt generate, însă, doar de statele emergente, ci şi de unele dezvoltate, precum Islanda, care a fost şi ea nevoită să apeleze la FMI după ce sistemul său financiar supradimensionat a generat o criză gravă.
De asemenea, în zona euro, Spania şi Irlanda au fost retrogradate în urmă cu câteva luni de agenţia de rating Standard and Poor’s din cauza deficitelor bugetare mari, care sporesc riscurile legate de rambursarea datoriei.
Există mari semne de întrebare şi în privinţa Greciei, care, potrivit OCDE, va continua să înregistreze o contracţie economică şi în 2010, iar datoria sa publică va ajunge la 111,8% din produsul intern brut (PIB).
„Există semne de întrebare în privinţa solvabilităţii, însă riscul intrării în faliment a unui stat dezvoltat este extrem de scăzut, mai ales în zona euro”, consideră Isabelle Job, de la Credit Agricole. „Este greu de crezut că executivul UE va refuza să ajute unul din statele membre”, susţine ea.
Totuşi, nu toate statele au această şansă: guvernul de la Londra refuză, de exemplu, să ajute un stat membru al Coroanei britanice, Insulele Cayman, renumit paradis fiscal, aflat în prezent în pragul falimentului, potrivit Guardian.
